Umorul care nu e amuzant
Luam un text random si analizam putin. Ideea in mesaj era sa se obtina un numar de telefon. Pentru a face lucrurile mai amuzante asa a fost conceput si mesajul ( mail ):
Deci eu finutz: “am incercat sa elimin problema de care ziceai cu “face 2 face”. Si am sunat pe un numar care era notat la numele tau. Se pare ca numarul respectiv nu a mai primit credit de atat timp incat a devenit nealocat.
Acum ce sa mai fac. Sunt in incapacitatea de a aplica solutia eficienta pentru ca nu dau de problema. Si eu stiu clar: daca nu e vointa … facem altceva.
Da totusi poate gasesti un numar pe care sa poti fi sunata si la care raspunzi.
Daca ti se pare ca e de ajuns sa il gasesti … poate lucrezi prea putin cu oamenii. Intotdeauna mai e ceva: il scrii si il trimiti sa il primesc si eu. 
Pana atunci: eu deja ma ocup de altceva!
P.S: Aaaaa: stai sa dau si send! 
)”
Raspuns:
Tu finut si foarte ironic…nu stiu la ce numar te referi dar acesta este numarul meu in prezent : …
te pup
Ironic?! Mi-e mi s-a parut amuzant. De ce sa fiu foarte ironic?
Poate pentru ca in momentul in care razi se intampla sa nu fie despre lucruri amuzante? Sau pentru ca e posibil sa razi de celalt si el sa se simta?
Acum ca ai facut o gluma pe o chestie reala si celalt a devenit serios, adica s-a atacat putin, inloc sa RADA … ei bine nu pare problema ta. Mai degraba insecuritatea celuilalt!
Concluzia cui ii pasa ce zice sau ce parere are?!
Ai vrut un numar de telefon pe care l-ai obtinut? Deci problema rezolvata!
