Tata e doctor
Pot jura ca in ziua respectiva tata s-a trezit si primul gand a fost: eu sunt doctor! Intotdeauna am fost, dar nu am profesat pana acum.
Aveam o problema medicala si l-am chemat pe tata pe acasa. Mai vorbesc cu un doctor si urma sa iau niste medicamente. Ii zic lui tata sa se duca sa le ia.
Si vine cu ele. Eu eram in pat, posibil cu febra. Cert e ca nu ma simteam foarte bine. Il aud cum se aseaza pe scaun si ia fiecare cutie si incepe sa citeasca prospectul. Nu zicea nimic. Eu:
- Hei. Mor aici …! Nu ai de gand sa imi dai medicamentele sa ma simt mai bine?!
Simteam tensiunea in aer. Il si imaginam pe tata grav:
- Da aici avem o problema! Ceva nu merge bine?!
Dar stii cum sa interpretezi: vezi asta la multi oameni care cand nu stiu ce sa faca adopta tonul universitar. Eu sunt cool dar daca fac un pas mai la dreapta ma sparg!
Dupa o analiza completa a informatiilor din prospect ( doar asa se face, mai intai te informezi ) il aud cu o voce destul de grava:
- Da deci am scris pe cutii ce si cum sa iei.
Bun in sfarsit se gandeste sa imi dea medicamentele!
- Dar mai bine mananci ceva!
- Nu puteai sa imi zici asta acu 10 minute cand te-ai apucat sa citesti?!
In acelasi capitol, alte dati.
- Deci ce ti-a zis doctorul?! – tata
- …
- A nu, cum sa iti zica asa ceva?! ( tata a fost cadru militar ) Fi atent: asta nu are legatura cu … ce simti tu este?!
Si ma uitam cum punea intrebari exacte si cum cauta raspunsuri si mai exacte! Doar ca in armata … nu prea ai mare legatura cu medicina. Deci putea sa fie orice raspuns ca oricum la el nu prea se lipea cu ce nu prea stia.
Si deci in loc sa ma asculte, parca astepta prima greseala sa poata sa se exprime.
Articolul nu este despre tatal meu, desi este implicat si e actor principal. Da poate situatia era putin incordata ( dar nu grava din punctul meu de vedere ) dar reactia lui … noteaza e posibil sa o tot gasesti. Si mai citeste odata ca vezi si niste solutii in text. E scris bine, doar trebuie sa citesti cu atentie!
