Soft tv

Imi aduc aminte de un tip care povestea de o companie de soft care isi facuse televiziune interna cu ce fac angajatii in campus ( la munca ).
– Haide repede in alta camera ca niste baieti au descoperit ceva.
… asta in timp ce deja se filma un eveniment – cineva deja facuse ceva. Si intradevar la fata locului cineva descoperise altceva.
– Chiar interesant … a fost concluzia celui care povestea
Chiar mica concluzia, mica fata de ce se pare ca am interpretat eu:
– Ooo. Cineva care face ceva. Si uite in timp ce cineva face … altcineva face altceva si lucrurile merg!

Si totul ar parea bine pana in momentul in care, acum, pun cadran negru!
De ce m-am entuziasmat eu?
Adica in timp ce oamenii se misca, alti oameni, mult mai multi, chiar foarte multi … se misca? Deci ce e asa deosebit aici? Ca apar pe sticla?
Ca sa nu zic ca o gramada de noi descoperiri, desi intradevar sunt lucruri noi, nu ajuta nici pe cei care le-au descoperit! Dar pe altii!
Adica: din gura e usor sa spui si pana la urma si sa faci ceva care sa para util e destul de simplu. De aici pana la avea un produs vandabil care sa ajute si pe altii … ei bine descoperirea poate sa fie inutila in zeci de mii de puncte.

Si problema cea mai mare in astfel de situatii: nu eram eu acolo. Mai grav, in exemplu concret, nu era firma mea.
Deci hai sa ne agitam de dragul de a face ceva in timp ce faceam altceva ( chit ca simplu – traiam ).
Deci nu!
Cadran negru peste tot!
Mai bine ma entuziasmez pentru lucrurile care apar in viata mea sau care altii le fac sa apara, pentru mine, in viata mea.

Comments are closed.

Sep