Prieteni si familie
Am realizat de ceva timp ca fiecare avantaj pe care il ai aduce si dezavantaje si, de retinut, invers. Adica fiecare dezavantaj are si avantaje!
In aceasta categori se inscriu si prietenii / familia. Fiind in cele 2 categorii, se merge pe idee garantata ( de cine si cine e el sa garanteze ) ca iti vor binele si asta te limiteaza automat la nivelul lor.
Incepm cu prietenii. Eu am trecut la altii ( asta pentru a trece direct la concluzie ). Operatia nu a fost una brusca ci treptata si chiar am incercat sa ii trag pe cativa in sus dupa mine. Cand au dat de ceva mai bine s-au oprit si mi-au explicat cum gresesc ca merg spre mai bine. Credeti ca a fost greu in aceste conditii sa ii las deoparte? NU.
Mentionez ca sunt o fire foarte deschisa si in scurt timp am cunoscut multa lume si drept urmare am avut si o solutie la intrebarea: ce prieteni ai tu? Oricum cand am realizat ca trebuie sa ma debarasez de prieteni am ramas exact in 3 prieteni. Nu a fost placut si nici greu sa plec mai departe.
Din acel moment stiti ce s-a intamplat?
Am inceput sa imi fac prieteni conform standardelor mele. Ce inseamna asta? Ca am renuntat la modelul haotic: sunteti colegi de scoala, bloc sau rude deci clar trebuie sa fiti prieteni.
Acum si familia. Am terminat facultatea la timp din cauza familiei. Nu pot sa spun ca asta e un lucru negativ mai ales ca acum a trecut toata povestea. Ce m-a deranjat a fost bonusul pe care l-am primit dupa aceasta:
- Si acum, unde te angajezi!?
Intr-un fel am terminat la timp scoala in ideea ca dupa aceea voi fi lasta sa fac ce vreau si ajutat, doar cand solicit acest lucru.
Evident ca acest lucru chiar s-a intamplat, pentru 1 luna, care a fost defapt vacanta. Dupa care a urmat sfaturi si iar sfaturi, si mai gandestete la ce faci ca nu ajungi prea bine daca o tii tot asa. Toate acestea in momentul in care nici macar nu incercasem cu adevarat ceva pe cont propriu ( si asta imi doream ).
Solutia: indepartarea de familie. Suna urat? Vreo 2-3 luni chiar e putin ciudat si mai departe te obisnuiesti sa fii independent ( chiar devine pasiune nebuna ).
De ce se intampla acest fenomen?
In mare parte, chiar daca ai 20 de ani, poate chiar iti si castigi banii tai, ei tot piciul de 3 ani il vad. Si trebuie sa cadem deacord ca un om de 3 ani trebuie ajutat.
Pentru o cadrare mai buna: la mine s-a mai adaugat problema ca ceea ce m-am apucat sa fac era absolut nou si total diferit de ceea ce a facut familia mea ( ma refer la rudele foarte apropiate ).
Merita deci sa pleci de langa cei ajunsi haotic langa tine? ( ma refer aici mai mult la prieteni ).
Poate doare putin la inceput si dupa care, merita cu varf si indesat ( in ambele cazuri ).
