Prietena mea are prieten
Stiam asta de cand mi-a raspuns la intrebare. Oricum el nu mai avea loc ( oricum relatia lor parea in apogeul sfarsitului ). Nu ne mai vazuseram de vreo cateva zile. La un moment dat o iau sa o duc acasa. Opresc si incepem sa vorbim. Nu stiam daca vrea sa o sarut.
HO! Pauza de explicatii. Cum nu stiam daca o sarut ( nu era prima data )? Da pai eram mai ocupat de o criza de gelozie interna. E mult spus da ma gandeam … tu te-ai intalnit cu prietenul … ce ai mai facut zilele astea … si de ce fara mine.
Si o simteam foarte sigura pe ea ( asa se intampla cand tu esti slab … celalt e sigur ).
Era ceva ciudat in aer ( de la gandurile mele ) si ii zic ca tremur si nu e bine ( nu lua neaparat literar afirmatia ). Ce face ea … ma ia de mana. Am simtit-o ( cred ca zice tot ).
DAR NU eu ca cu prietenul ca ce a facut … ca … pana cand aud o voce tare puternica:
- Taci din gura … !!!! Treci si sarut-o!
Si asta si fac. Ea … sta. Adica nu ca sta, ma si saruta!
Mai mergem … mai oprim odata. Ne sarutam. Intr-un fel eram calm. Adica de data asta chiar m-am concentrat pe ce trebuie cand saruti o tipa.
Ajung acasa putin in dilema. Ma gandeam ca asta nu e relatie, ca prietenul, ca ce a facut, ca nu stiu ce fac. Si am stat asa pana in 10 minute cand iar ma aud:
- Tu ce faci aici … ? Alterezi si incepi sa negi realitatea care e clara mare si lata: ca te-ai saruta?
M-am blocat. Pentru ca asta faceam! Adica vedeam probelme acolo unde nu sunt. A fost o oprire tare brusca. Nu ca nu as mai fi vrut sa traiesc … vroiam dar NU in directia pe care o luasem.
Am stat asa destul de mult timp … sa ma gandesc la ultima situatie. M-am gandit la autosabotare, la cum nu accept succesul, la cum neg un lucru real preferandu-l pe cel imaginar. Cam toata erau adevarate.
Si acum cand scriu stiu ca asta e un punct de cotitura la mine in viata. Socul a fost mult prea mare si asta din oprirea atat de rapida!
Si daca te uiti nu ai putea sa zici ca lucrurile au mers rau. Adica oamenii neaga lucrurile care nu le plac si le accepta pe cele pozitive. Dar aici e putin invers.
M-am intrebat ce s-a intamplat?
Si mi-am adus aminte de dialogul de dinainte sa ma intalnesc cu ea. NU il stiu exact dar suna ca eu trebuie sa demonstrez ceva. Si defapt nu vorbim de demonstrat ci de o frica care a aparut. Am devenit putin nesigur pe mine ( prietenul ei, independenta ei ) si scenariile au fost pe masura.
La ce m-a ajutat dialogul asta? Pai dupa cum vezi la ce m-am gandit asa a cam iesit.
Revin la socul de dupa … ceva chiar nu mi s-a parut corect! Nu mi s-a parut corect pentru mine!
Am inteles la perfectie ce inseamna ca dialogul intern sa iti distruga o situatie.
Am inteles ca mi-a fost frica de ceva. Am devenit agresiv drept urmare.
Si in toata povestea asta NU am inteles de ce? Adica directia gandurilor a fost total diferita de realitate! Ceva e total gresit in povestea asta.
Si mi s-a mai parut ciudat ca tot ce vezi scris aici nu era in planul initial. Se pare ca era intr-un plan de s-a intamplat dar eu vroiam altceva. Vroiam sa fiu eu, cand sunt cu ea si cand nu sunt cu ea.
Ceva era gresit in atitudinea asta ( cum s-a intamplat )! Oricum socul a fost prea mare chiar sa ma mai intereseze ce exact. Vreau altceva. Se pare ca mai am putina atentie de introdus ca sa ajung la a fi eu cand sunt cu ea sau, nu pentru ca:
NICIODATA eu mai ajung in situatia asta! Si sunt dispus sa ofer mult pentru a se intampla altceva decat e scris mai sus! Adica mult … totul!
Atentie: articolul este despre mine. Ea nu este special dar intradevar e OK. Doar ca evenimentul asta s-a intamplat in legatura cu ea. La fel de bine cum se putea intampla cu oricine altcineva! Si la fel de bine imi place de ea!
