E un fake ( fals ). Adica nu e real!
Ce am observat in lungi discutii interminabile?
Majoritatea discutiilor nu prea sunt constructive ( asta cand stai sa analizezi prea mult un eveniment ). De fapt sunt chiar negative si distructive. Asta ca asta ( desi numai daca te uiti pe cuvinte e clar ca pe cineva poate deranja lucrul asta! )

Si totusi ce m-a frapat cel mai mult: inutilitatea lor ( discutiilor / scenariilor ). Majoritatea nu le-am folosit niciodata si tot ce am putut sa fac cu ele a fost sa ma sperii singur. De aici au existat 2 momente de suferinta: odata cand le-am facut si a 2-a oara cand m-am aflat in situatia pentru care faceam scenariile ( fie pentru ca mi-am dat seama cata vreme am pierdut cu lucruri inutile sau fie din cauza ca am fost dezamagit – atata munca ca sa nu o folosesc ).
Fals … da pentru ca nu are legatura cu realitatea. Mai mult pentru ce ma pregatesc …? ( buna intrebare )

Oricum ai putea zice ca asa e procesul ( te pregatesti pentru ce e mai rau – analizezi ce si cum si se intampla ceva mai bun … deci te simti mai bine ).
Pe de alta parte pentru ce te pregatesti aia vei demonstra!
Acum, daca sarim axioma anterioara, si am accepta ca exista un adevar ( cum ca asa e procesul ) … da … ai de munca! Atat de mult incat nu merita procesul. Mai ales cand ai varianta simpla:
Faci planul cu ce vrei si il rulezi pana cand cel putin iese cum l-ai facut ( are sens ca teoretic ar fi normal sa iasa mai sus ).

Planul in situatii de genul asta ( sau pentru a evita asa ceva ):
1. Stai ocupat cu planurile si obiectivele pozitive la care vrei sa ajungi ( protectia cea mai buna )
2. In caz ca ai gresit primul punct ( deci te apuci sa vorbesti prea mult cu tine ) cu prima ocazie cand descoperi ce faci ( ca nu e de bine ce vorbesti cu tine ) tai de la radacina cu: fake sau refuz! Si stai cu ele pana cand treci la altceva. Ai trecut la altceva si apar sau re-apar: fake sau refuz!
Si ar mai fi un aspect … in general discutiile astea se leaga de un context. Daca tu te duci in contextul nefavorabil … sau il recreezi in imaginatia ta … pai acum nu meriti faptul ca te chinui singur?!

Si mai retine: intotdeauna ai optiunea sa te gandesti la ce vrei!

Nu ati mai iesit impreuna si nu esti cu… Pe de alta parte incepi sa suni. O sa descoperi ca oamenii sunt ocupati! Sunt prinsi in diverse activitati.
1. Si probabil cel mai IMPORTANT: NICIODATA nu te legi de faptul asta!
Da posibil sa iti strice planurile. Da posibil s-ar putea sa fie activitati inutile ( din punctul tau de vedere ). Sunt date interesante de care tii foarte putin cont. Asta pentru ca, in caz ca e nu raspunsul ( la intalnire ), nu o sa te ajute. NU e nu si nu prea poti face nimic.

Totusi poti face cate ceva! Adica sa joci foarte destept. Si prin asta vreau sa zic … pai nu se poate acum deci in viitor … si aici si faci diferenta!
Pentru ca in momentul in care suni sa iti dai o intalnire … ei bine ai vrea ca la capatul discutiei sa ai o intalnire. Toata lumea vrea sa fi fost ieri SI probabil de asta nici nu iese lumii multe lucruri.

Si in cadrul relatiilor … pai ce te face sa crezi ca daca esti impreuna o sa fie diferit. La fel o sa fie: celalalt o sa faca lucruri. Drept urmare conteaza abilitatea ta sa te strecori printre ce face.
Acum daca esti cu cineva o sa iti dea prioritate si o sa te includa in planurile lui. Totusi asta nu inseamna ca toate propunerile / ofertele o sa le accepte.

NU e munca de guerilla e doar o realitate. Cel mai bine te uiti la tine ca si tu faci acelasi lucru. Si in principiu refuzi pentru ca … ( si motive )

Dar scopul unui telefon in care vrei o intalnire … este sa obtii o intalnire!

Conceptul asta l-am inteles total gresit. Asta pentru ca nu prea m-am deranjat sa il analizez / interpretez.
Problema mea era ca agatam da nu prea.

In primul rand era ideea eu decid cand ne combinam. Asta e perfect adevarat. Faptul ca te simti bine ( ca ai control ) asta e perfect adevarat si iti ridica increderea. Totusi a demonstra ca tu esti mai bun decat celalalt … ei bine doar asta o sa demonstrezi, mai rar sa si agati si sa dureze. Zic asta pentru ca majoritatea aici se opresc: ma simt bine ce imi mai trebuie si femeia! Desi initial asta doreau.
Totusi pe langa gasirea unui timp optim ( cand sa incepi relatia ) pe mine si altceva ma tinea. Mi se parea ca daca intru prea tarea cand agat … ei bine chiar o sa reusesc. Si asta era adevarat. Dar de aici pana a nu agata ( desi vrei lucrul asta ) … si dupa intalnire ma miram ca nu ma simteam bine cu mine!

Ce ma tinea?
Pai daca intru tare o sa ma combin. Si de aici ( in imaginatia mea ) va trebuie sa … si o gramada de ganduri care doar ma faceau sa ma sperii! Si atunci preferam sa nu.

Totusi am descoperit ca nimic nu poate fi mai fals. Daca intrii tare cand agati si o si impresionezi … ei bine nimic nu e sigur. Decat poate ca ai impresionat-o odata. Nu implica ca o sa te combini cu ea … nu prea inseamna nimic.
Totusi cu siguranta daca nu ii arati ca esti interesat de ea ( implicat ) si doar faci discutii ca sa vorbesti, cu siguranta nimic nu o sa iasa!

Mai concret ce vreau sa zic?
Faptul ca te duci si o agati cu ce ai mai bun ( deci ca esti implicat ) arata doar ca faci lucrurile cum trebuie. Totusi decizia nu e luata dupa prima abordare! Faptul ca ai agatat tare nu implica ca vrei sa ai copii … si nici macar ca vrei sa te culci cu ea.
Da poate sa te ajute sa ajungi aici dar ca sa faci asta … mai trebuie si alti pasi.
Ideea e ca: trebuie sa te ajuti pe tine sa ajungi la obiective!

Faptul ca m-am dus implicat sa vorbesc cu cineva ( asta dupa ce am analizat cum e cu implicarea la agatat ) la mine acum arata ca:
Asa sunt eu si asa fac lucrurile. Pentru moment avem o discutie si vreau sa fie una cel putin buna! Acum daca merge bine tot ce castigi este o alta discutie. Totusi daca m-am decis sa vorbesc cu cineva de ce nu ar fi cele mai bune, de la 30 de secunde in sus, pe care le pot crea in acel moment?!

Alte momente de liniste
Am scris un moment de liniste.
In aceeasi tema mi s-au mai intamplat 2 evenimente similare:

1. Eram cu un prieten si asteptam sa vina cineva. Am stat de vorba … da cat sa vorbesti. Si timpul parca statea in loc. Deja gradul de plictiseala era atat de mare … stiu ca auzeam cuvintele ( ce mai zicea el ) da parca undeva in spate.
Si de la un moment dat … totul a disparut. Nu mai era timp, nu mai era loc, nu mai era nimic. M-am linistit total. Stiu ca am sarit in momentul in care a venit cel cu care trebuia sa ne intalnim. Mai exact l-am vazut pe prietenul meu cum se agita ( nu se agita; doar s-a miscat de langa mine ).
Nu stiu daca a durat mai mult de 3 minute starea asta dar eu eram:
- Da deci ce se intampla aici … care e treaba scopul?

2. Am fost la spital pentru un tratament de urmat. Era ceva tensiune in legatura cu inceperea lui. Oricum verdictul a fost simplu si dat dinainte: o sa traiesti!
Totusi fiind prima data cand l-am facut a trebuit sa stau sub supraveghere vreo 30 de minute. Asta in caz ca …
Vreo 10 minute m-am urmarit … totul era in regula. Dupa vreo 20 de minute mi se spune … poti sa pleci acasa ca totul este in regula.
Da totul era in regula dar ceva imi spunea sa mai stau acolo.
Acum ai zice ca sa astepti 20 de minute e destul de groaznic. Si eu as zice ca e timp pierdut.
Ce am facut in timpul asta?
Pai primele minute au fost mai intense de verificare asupra mea cum ca totul este in regula. Dupa care au trecut tot felul de imagini: ce am de facut, fosta prietena, sora mea … familia mea. Nimic concret si nelegat de nimeni si daca era ceva care sa ma enerveze ( inceput de enervare ) pur si simplu am sters si trecut mai departe.

Ziceam ca puteam sa plec dar ceva in starea asta mi-a placut. Adica era corect sa raman acolo. Si am mai ramas. Tot asa timpul parca statea in loc. Tot ce mai era: o stare placuta … fara presiune si altele.
Si la un moment dat ( cred ca a fost sub 1 minut ) … deci nu mai am memorie. Nu ca as vrea, dar starea asta de bine s-a propagat peste tot. Nu gandeam nimic deosebit si nu faceam nimic deosebit.
Cum am sesizat starea?
Cineva m-a strigat. Era vocea unei prietene de familie. Am sarit, am facut vreo 3 pasi … si aici am si sesizat ca ceva s-a intamplat. Pentru ca nu imi aduca aminte de facusem inainte.
Am facut da fara sa imi dau seama. Si mi-am dat seama cu o logica pe evenimentele anterioara ( in genul pai doar asa se poate sa fi ajuns aici ). Practic am reconstruit ce s-a intamplat ca eu nu aveam memorie.

Greu de inteles? Chiar este! Asta si pentru ca este destul de greu sa pui in cuvinte o stare.
Ce e important?
Este de foarte bine si m-am simtit foarte linistit in momentele respective. Si acum ca s-a intamplat odata … pai a 2-a oara este de 3 ori mai simplu.

In afara de clasicul … faci o scoala, te anagajezi, faci o familie, faci copii, iti cumperi o casa … ei bine instructiunile mai departe devin neclare.
Zic ca e destul de evident ca viata inseamna mai mult decat ce e scris mai sus. Adica si pana la atinge putinele lucruri care sunt … ei bine dureaza ceva timp.

Si de aici ( de la timpul pe care il ai ) apare si plictiseala. Si dea lungul timpului se propaga atat de tare ( a se citi oamenii nu fac nimic – cu sensul fac aceleasi lucruri ) incat se ajunge la o plictiseala cronica.
Realitatea, si prea putini o sa iti comfirme asa ceva, suna si mai rau: oamenii ajung atat de plictisiti incat vor sa moara!
Pentru ca daca ar muri … ei bine … totul s-ar termina!
Si evident ca asta ar fi solutia necastigatoare!

Rar mai auzi idei:
- Viata este despre cum sa te simti bine
- Sa explorezi
- Sa descoperi noi modalitati sa …
- Sa vezi / sa inveti.
Pentru ca daca privesti lucrurile asa … ei bine parca nu se termina niciodata ce e de facut … si atunci cand sa fii plictisit?!

Totusi m-as lega de oamenii plictisiti. Am incercat la greu sentimentul de plictiseala … lipsa de chef etc si in cele mai multe cazuri m-am blocat. Viata parea naspa … si parca as fi asteptat sa mor.
Si in situatii de genul asta ( este unul de CRIZA ) mi-am adus aminte ca viata mea nu a fost asa intotdeauna ( plictisitoare ). Ba chiar contrariul este adevarat. M-am uitat mai atent ce am facut ca sa o fac interesanta ( exact punctele de mai sus sau noi planuri ) si i-am dat drumul cu entuziasm.
Daca vorbim metaforic chiar am murit intr-un fel ( am trecut dintr-o etapa in alta ).

Ideea articolului e simpla totusi: o sa se intample in viata asta sa te plictisesti!
Trebuie doar sa fii constient de lucrul asta si cand esti intr-o situatie ca asta sa accelerezi la maxim procesul ( de trecere la altceva )!

Una din problemele care e de rezolvat cand agati este sa sari peste procesul: imi pun intrebari interne la factori care sunt externi. ( de genul ma intreb … oare ce o sa zica daca ma duc la ea? ). A cauta un raspuns intern la un factor care tine de extern … ei bine daca vrei sa cat de falimentara este strategia aplic-o.

Cam in aceeasi oala este si urmatoarea idee:
A cauta o solutie interna la o problema care nu este a ta!
In primul rand o problema trebuie sa iti fie adresata ca sa fie luata in considerare ( sa te apuci sa cauti solutii pentru ea ).
Cum oamenii lucreaza cu sugestii si insinueaza o gramada de lucruri … e foarte usor sa crezi ca o problema ti se adreseaza tie … mai ales de la partener ( nu intotdeauna in relatie se comunica lucrurile … cu subiect si predicat … sa zicem ).
Totusi paragraful de mai sus te aduce exact in cadrul subiectul pe care il constituie articolul.

Toata situatia este agravata de intrebarea de ce!
- De ce nu are timp pentru mine?
- De ce nu se poate?
- De ce nu vrea?
A face asa ceva inseamna a te distruge pe tine psihic. Mai exact lucru asta te face sa nu prea dormi, sa pierzi energie si multe, multe altele!

Realitatea ca ceea ce iti faci tie singur, daca esti intr-un astfel de exemplu … asta este total GRESIT pentru tine.
Mult mai simplu este sa accepti situatia: NU inca!
Zic asta pentru ca a te bate pe tine ( pentru ca „de ce” – in ideea nu se poate ) … am scris mai sus: e GRESIT!
In astfel de momente a accepta situatia si a te retrage ( e diferit de a pleca … desi il poate implica ) este cea mai buna solutie pentru tine. Si da a te retrage poate sa implice in viitor si a te intoarce!

Am realizat la un moment dat ca e posibil ca multe articole sa nu se inteleaga.
Evident nu prea ma deranjeaza lucrul asta!
Totusi mai dau explicatii ca poate sunt oameni interesati si care au nevoie de informatii.

Intradevar majoritatea articolelor sunt scrise la persoana I. De aici e si posibil sa nu se inteleaga articolele pentru ca multi le-ar putea interpreta:
- Asta e o poveste a unui om pe care nu il stiu. Si atunci la ce ma ajuta pe mine? De ce sa ma bag in viata lui? Care e scopul sa stiu povestea lui?

Explicatii ar suna asa:
- E scris la persoana I pentru ca se reproduce mult monologul interior. E ca si cum as avea o discutie cu cineva ( care in cazul de fata este „hartia”. Asa pot observa mai bine ce discut eu cu mine. De aici apar si imbunatatirile in viata mea, pentru ca observ ce nu merge si ce merge si fie corectez sau aplic ). Ar trebui sa faci la fel.
- Intradevar fiind situatii din viata mea ( nu ma cunosti ) mai greu sa le aplici la tine. Totusi in articole urmaresc sa scriu, dintr-un caz particular, cat mai general astfel incat sa dau o situatie cu o solutie. Fac asta ca oricine da peste o situatie apropiata sa aiba niste solutii. Poate nu te ajuta in mod direct dar cel putin ai un inceput dat la cheie.

Oricum eu sunt foarte comfortabil cu modul in care scriu. Important e: eu ma inteleg pe mine ( nu intotdeauna ) si asta ma ajuta.

Daca nu ai inteles un articol ( ca multe alte lucruri in viata asta ) mai zaboveste pe el. Si daca nu si nu scrie un mail … mai stii s-ar putea sa ai norocul sa ti se raspunda!

Drama, drama, drama. Deci o sa scriu de relatiile umane. Pentru ca in business se fac bani!
Ma intalnesc cu o fosta prietena.Si na … femeie incepe sa vorbeasca de reusitele ei. Macar am invatat-o bine!
- Da nu vii la mare?
Mie mi s-a parut o invitatie. E adevarat nu mergeam cu ea, dar era si ea acolo. Mi s-a parut si nu am verificat daca e o invitatie.
Gresit, gresit, gresit ( in context ).
Plec si ma gandesc … da pot sa merg … da daca fac asta ma combin cu ea. Si parca planul meu era altul.
Trec si peste asta si cu gandul la final … ce sa mai pierdem vremea. Hai sa includem niste actiune premergatoare.
Si ii dau un sms in care ii propun o intalnire. Ea nimic!

Deci dupa ce am stat sa ma gandesc la posibilitate, am facut un research, niste planuri si ACTIONEZI … ea nimic?!
Aici am fost putin dezamagit de mine. Unul planul nu l-am respectat si dupa vorbim de mandrie aici. Da ce crede ea?!
Si dupa ce am reintrat puternic in plan ( care nu o includea pe ea pentru moment ), am ramas doar cu ideea … da mai bine nu ma complicam sa ii propun intalnirea.

Si ce m-a enervat cel mai tare … o auto-manipulare pe reciprocitate: daca ea ma invita … hai sa o invit si eu!

De asta se si numeste articolul: nu trebuie sa fac nimic. Pentru ca faci daca simti si vrei nu ca „trebuie” ( ea a facut – sa fac si eu ). E subtil de asta mai explic odata:

Daca simti si faci pare decizia ta si deci esti mult mai multumit. Daca trebuie … pare obligatie … mmm nu prea merge.

Societatea te invata, prost ar mentiona unii, ca nu e frumos sa ii judeci pe altii. ( frumos pentru cine? )
Totusi viata asa cum este ea … in lumea animalelor depinde chiar asa face leul:
- Da as manca gazela aia … mi-e foame. Pacat ca nu pot … stiu ca are un pui schiop. Adica cum o sa se descurce el pe lume fara mama?! Nu ar fi etic sa fac asa ceva CHIT ca imi e foame. Mai bine mor eu decat sa permit asa ceva!
SIGUR! Cum ar putea sa fie altfel … pentru ca daca nu era asa ar mai fi fost votat leul ca fiind regele animalelor?!

Vreau sa zic: asta e un fals puternic cu nu e frumos!
Si eu cum vrei sa invat … nu vorbind de cazuri concrete. Adica ma uit la stele si imi pica informatia asa din cer?!

Dar de ce ai vorbi in relatia ta de relatiile altora?
In primul rand sa ii demonstrezi partenerei autoritatea. Faptul ca vorbesti de ceva implica ca stii ce si cum. Da judeci pe altii dar prin ceea ce spui … ei bine ii demonstrezi ca stii si ii dai motive sa stea cu tine!
Totusi mai important ca asta ar fi urmatorul punct:
Ii spui partenerei intr-un mod frumos cum sa se poarte cu tine. Mai exact te prezinti pe tine prin faptul ca ii judeci pe ceilalti.
Ok lista e destul de lunga in avantaje sa faci asa ceva si ma opresc la un ultim exemplu:
A vorbi de relatiile altora inseamna a iti educa partenerul de cum vrei sa iasa lucrurile in relatia ta intr-un mod foarte relaxant. Celalalt te percepe pe tine dar intr-un mod indirect. De asemenea ii spui ce sa faca intr-un mod indirect ( ceea ce evita conflicte intre voi 2 gen: trebuie sa faci asta si in acelasi timp te aduce la obiectivele pe care le vrei )

Sau alt exemplu: e ca invatatul cu ras. Cand razi / esti amuzat de profesorul care iti prezinta ceva … sansele sa inveti ce ti se preda sunt de multe ori mai mari decat daca trebuie. Si nu doar ca inveti dar sansele ca sa ramana informatia mult timp cu tine este mult mai mare. Cu ras inveti si mai repede si mai eficient.

Cam asa e si cu vorba despre relatiile altora. Si este foarte sanatos si mai ales frumos pentru tine sa faci asa ceva! ( sa vorbesti de ele )

Desi care ar fi logica? Cu ce ma ajuta pe mine asa ceva?
Si ma vad cu fosta prietena … si la un moment dat dau nas in nas cu ea imi zice: hei si dupa care pa! Asta pentru ca pleca.
Cat am fost cu ea niciodata nu s-a intamplat asa ceva ( sa plece din contextul in care eram … atat de devreme )
- Deci clar se vede cu un tip!
Si m-am ofticat.

Ho! Ce e atat de clar? Ai vazut tu lucrul asta? Cine iti ofera siguranta asta?
- Nu as putea sa fiu sigur dar asa pare?!
De la pare pana la a se intampla ceva, e o distanta … in cele mai multe cazuri infinita.

Si ai zice ca nu e placut sa stii ca fosta ta prietena se vede cu altcineva. Si ai mai zice ca e o reactie normala mai ales imediat dupa despartire … Da stii cum e nu prea conteaza ce zici ci ce faci.
Cum abordezi o situatie ca asta?
- In acest moment te ataci ca viitoare prietena a ta este cu altcineva?!
Hai sa ne recunoastem cinstit ca raspunsul poate fi doar unul: NU!
Deci intr-un caz ( cam aceeasi situatie ) te oftici … in altul nu?
Deja eu zic ca e evident ca numitorul comun esti TU!

Da eu de ce m-am ofticat?
Nu a durat mai mult de 3 minute. Totusi m-a frapat si recunosc ca e ciudat ( nu ar fi prima data ):
- Cum te oftici cand planul tau asa zice: ai terminat relatia cu ea?! Adica un alt posibil prieten doar iti comfirma planul si ca lucrurile merg bine!
A te oftica intr-o situatie ca asta … problema ar fi la mine!
Inca odata: am terminat relatia si momentan planul meu e altul. Cand va mai fi ceva ( daca e ) o sa fie in plan. Dar pentru moment … este cu NU!
De asta nici nu a durat mai mult de 3 minute oftica!
Pana la urma o sa iau parte plina: a aparut un sentiment … nu mi-a placut … l-am neutraizat … mergem mai departe dupa plan!

Un sentiment acolo imi spunea … cum ca nu este in oras. Deci sa o sun ca sa ne intalnim … cam greu in conditiile astea.
De aici si o reticienta in a face lucrul respectiv … in ideea gresita pe dating ( relatii ), corecta in business: care e utilitatea?
Totusi la un moment dat pun mana pe telefon si sun.
Era plecata din oras.
Aha deci ceea ce simteam era bine. Si atunci de ce am sunat-o, sa pierd vremea vorbind cu ea … ?
In acest moment ceva s-a intamplat: acum ai sunat care sunt lucrurile bune?
Si o lista de aspecte pozitive pe care le-am facut odata cu sunatul.
Asta m-a surprins. Mai exact ca inainte nu erau … dar dupa le-am vazut foarte clar ( aspectele ).

Deja cred ca trebuie sa fac o categorie speciala pentru astfel de sentimente: sunt sigur ca sunt nesigur, dar nu atat de nesigur incat sa nu fac lucrul respectiv.

Ce as vreau sa prezint in articolul asta?
Logic nu ar fi trebuit sa sun ( dupa ce simteam ). Dar relatiile umane sunt prea putin bazate pe logica. Sau daca e … e mai mult retrospectiva ( adica simti ceva … si dupa eveniment … da pai era logic ca simteam sa stau / fac pentru ca … ).

Eu am crezut … si m-am inselat ( rau de tot ) … ca in relatii e cu dragostea. Mai bine zis cum ca … ma rog ca in filme.
Asta pentru ca am confundat afectiunea cu atractia!
Evident ca nu poti avea o relatie fara amandou si in principiu le alternezi. Ce a mers de te-ai combinat prima data ( cam aia e atractia ) si o repeti mereu. Restul ca o intelegi si ca o accepti este afectiunea.
Dar pe alocuri vad o greseala in relatii ca din atractia de la inceput transform totul in afectiune. Nu e o greseala ( mai ales ca sunt si multe momente de atractie ) dar in partea cealalalta … ei bine oamenii se plictisesc cu binele.
Si asa apar certurile, despartiri temporare mai un inselat si asa mai departe.

Propozitia de mai sus … mi-a fost tare greu sa o inteleg accept pentru ca luam lucrurile literar. Cearta e cearta, despartirea e despartire.
Ce vreau sa zic?
Cam asa sunt relatiile: faptul ca te certi cu cineva sau vorbesti in contradictoriu nu inseamna … nu inseamna nimic decat ca te-ai certat sau ca vorbesti in contradictoriu.
Asa sunt relatiile cu si intre oameni. Nu e cu dragostea … de fapt majoritatea timpului chiar lipseste. Conflictele sunt mai mult cele care fac relatiile sa continue ( faptul ca ai ceva de demonstrat … sigur de aceea ti-ai facut relatie )!

Principiul pe care trebuie sa il ai in minte legat de relatii: sunt barbat e important sa ma culc cu ea!
Asta e programul.
Acum daca nu se mai poate ( lipseste afectiunea ) … altceva sau alta relatie!

Se pare ca nu imi ies lucrurile de prima data. Multi ar zice ca gresesc. Si eu zic acelasi lucru.
Totusi cand te uiti ca viata e un lung sir de greseli si totusi uite unde ai ajuns … perspectiva se schimba. Realizezi ca daca nu iese de prima data … ca in vanzari incerci altceva. Pana cand iese! Si atunci sistemul devine unul normal: daca gresesc invat si corectez!
Si accepti ca lucrurile asa sunt. Si atata timp cat lucrurile ies … accepti mai usor.

Dupa ce m-am asigurat ca sunt sanatos si zambesc … m-am uitat si la ce ma gandesc in legatura cu fosta prietena!
- Aaaaaaaaaa! Si o durere de cap instanta. Da mai complicat nu se poate?
Realitatea e ca nu era nimic acolo. Doar niste protectii ca sa reusesc sa ma insanatosesc. Dar daca am atins obiectivul la ce bun mai sunt protectiile?
Printre ele erau si foarte multe frici puse pe si in legatura cu ea. Si le-am luat la rand si scos.
Cea mai mare ar suna in felul urmator:
- Sa fiu pregatit ca daca zice ceva!
Si cand am ajuns la ea si eram sanatos, in cel mai pur stil texan:
- Da hai sa vedem ce zice! Deja devin curios!
- Pai ce sa zica … nu o sa zica nimic deosebit!
Si asta m-a calmat urgent pentru ca realitatea este ca DA – NU.

Si de aici a venit natural: eu chiar sunt pregatit pentru orice situatie. In mod special cu ea unde chiar am informatii. Vorba aceea eu am facut bani din nimic, am creat business-uri care se gestioneaza singure si functioneaza singure, doar pentru ca mi-am imaginat.
Acum cand am informatii … NU! Deci chiar am curajul, incredrea si mai ales abilitatea sa fac fata unei discutii cu ea!

De aici am cam inceput sa schimb toate gandurile / fricile ( protectiile pe care le aveam in legatura cu ea ) in: te fac cum vreau eu si cand vreau!
Asta se traduce o sa rad de tine ( are sensul de situatiile in care te bagi )!
Deci totul se traduce ( cand mai vine vorba de ea ):
Daca e sa ma intalnesc / vorbesc cu ea: o sa fiu calm, destins si cu zambetul absolut natural!

Ca final:
Este gresit sa zici ca asta e razbunare sau ceva in zona asta!
Aici este vorba despre mine si cum vreau sa vad lucrurile. Si mai ales ( pentru ca aici am controlul ) cum vreau sa reactionez eu in situatiile peste care dau!
Da ca sa ridicam si orgoliul: si pentru ca ma tine si pot!

Orice interpretare care nu este literara a acestui articol este doar imaginatia ta bolnava!
Prin copii ma refer la ceva pana in 3 ani. Si prin copii ma refer la super mici fetite.
Cum te-ar ajutata faptul ca agati o pustoica de pana in 3 ani in relatii si dating?

Pai in primul rand nu o agati in adevaratul sens al cuvantului.
Si aici e de fapt tot jocul: cum agati pe cineva care nici nu stie sa vorbeasca? Si de fapt ce agati?
Aici e tot jocul si unde poti sa inveti o gramada de lucruri.
Nu ai practic nici un mesaj de comunicare comun cu acel copil. Practic totul se face din body language si pe baza de ce se simte la mijloc.

Prin agatat nu inseamna ca te duci la ea si il iei pe sus. Nu, pentru ca ea nu are nici o putere si deci aici tu ai trisa la maxim ( daca faci asta ).
Zambet cam asta e tot jocul. Si daca prin zambetul tau ea vine la tine … e curioasa de tine, se uita … te analizeaza … practic asta iti confirma ca ce faci e bine!

Mai e un aspect de luat in considerare … de preferat sa fie cineva pe care nu il cunosti. Daca vine la tine ar cam fi 2 aspecte pentru care se intampla lucrul asta:
1. Zambetul tau
2. Si faptul ca e foarte probabil sa emani o energie pozitiva.

Asta si pentru ca la 3 ani … cate lucruri sa stii si pe ce sa te bazezi? ( in afara de limbaje comune si unirversale )

La ce o sa te ajute un exercitiu ca asta. Pai daca se intampla sa atragi fetite asa mici pe langa tine … ei bine probabil si aplici aceeasi stare si la femei … ei bine o sa vezi coada de femei cum se formeaza!

A fost un moment destul de tare pentru mine cu ceva timp in urma ( luni ). De fapt atunci parea ca e tare da ce pot zice acum … poate asta era modalitatea de a face la ce am ajuns acum.

O sa descriu cum am vazut lucrurile atunci:
Am simtit ca am pierdut putin lucrurile din mana. Era neadevarat!
Totusi de la faptul ca nu am mai primit temporar niste bani ( au venit cu intarziere ) ei bine m-am panicat. E gresit panicat dar am realizat ca ceva trebuie facut.
Si mi-am adus aminte cum am inceput toate afacere: faceam referate. Nu era nimic deosebit: ma uitam care era titlul dupa care luam bucati de articole pe tema respectiva si faceam referatul. Mai puneam propozitiile de legatura intre paragrafe si uite referatul si banii.

Nimic deosebit ai putea zice. Ce e fenomenal pentru multi: faceam!
Da chiar imi placea sa le fac ( asta pe langa banii pe care ii primeam ). Mai ales ca pare simplu … da sistemul de cautare / sortare si lipire era putin mai complicat dar simplu pentru mine. Si mi-a placut asta.
Realitatea: atunci ca si acum obtin cantitati enorme de satisfactie din faptul ca ii ajuta pe altii!
Asta m-a dus la ideea … bun si in afaceri cum am inceput ( domeniul pe care lucrez acum )? Si ce mi-am adus aminte … atunci a mers ce am facut … de ce nu ar merge si acum?
Intr-un mod destul de normal … a mers si acum!

Ce vreau sa zic prin articolul asta? ( ca cititor ce castigi )
Da intradevar sa ai un sistem care merge … ei bine ai un sistem care merge. E important si dureaza ceva pana cand incepi sa le gasesti!
Totusi as sublinia ca sistemul nu e tot. Pentru ca degeaba il ai daca nu il aplici! Aici ar fi o cheie mult mai importanta in proces. Pentru ca a face … de fapt cum crezi ca am ajuns sa gasesc toate sistemele astea nu facand … ?!

Asta e o boala care se rezolva … doar trecand prin ea. De fapt nu prea exista asa ceva in realitate ci doar in imaginatia ta.

Acum fiecare e un Dumnezeu in viziunea lui … este cel mai si cel mai … dar in realitate … sa zicem ca nu prea demonstreaza ideile astea de cel mai!
Sigur fiecare din noi a gasit o idee care sigur … adica uita-te la idee e clar ca o sa ajungi cel mai milionar dintre milionari … si nu asa oricum ci de ieri!
Acum te gandesti si tu ca poate ai vrea sa o aplici pentru tine daca e asa de buna ideea … dar ce se intampla daca mai trebuie implicati si altii oameni. Vorba aceea toti fura doar tu nu! Deci e probabil sa ti-o fure! Si asa ideea probabil nu se va aplica niciodata din cauza fricii tale.

Acum realitatea spune altceva:
- Majoritatea ideilor de care esti foarte mandru ca o sa … de fapt sunt absolut inutile sau deja stiute. Deci probabil ca de aceea esti un nimeni care inventeaza idei pe masura si folositoare nimanui.
Un exemplu, ca e cel mai bun:
Ideile erau bune da eu nu stiam sa le implementez ( habar nu am de programare ). Mai mult dupa ce se faceau trebuia implementate exact in ceea ce inseamna vanzari. Deci practic se putea … fura. Ca sa nu zic ca cel care facea avea idee de proces. ( citeste ca fiind o situatie si uita de inexactitatea informatiilor )

Ce am facut?
Pai daca nu faceam nu aveam nimic in viata. Deci am luat toate masurile de precautie posibile ( astfel incat sa nu impiedic procesul de munca al celuilalt ) si i-am dat drumul.
Rezultatul „furtului”?
Crestere de venituri ( asta pentru ca s-a implementat ideea ) si nici un fel de alta problema!

Solutia pentru astfel de idei preconcepute ( se fura )?
Majoritatea oamenilor sunt angajati. Lor le spui ce sa fac … si fac de principiu. Nu le spui ce sa faca … habar nu au ce sa faca!
Deci degeaba oamenii stiu ca dintr-un domeniu s-ar face bani … pentru ca nu stiu cum sa implementeze. Si chiar daca stiu pe o nisa cum sa faca bani … stii cate lucruri trebuie coordonate ca sa iasa bani?

Lucrurile nu sunt asa simple precum par … si oamenii sunt lenesi!
Evident ca tu iti iei toate masurile de precautie posibile sa nu se intample vreun furt!

Sigur ti s-a intamplat: sa tratezi pe altii ( prin sugestii si recomandari ) sa vezi cum / cat de usor le aplica DAR cand vine vorba de tine … aproape sa fie imposibil sa aplici acelasi lucru.
Deci cam aceeasi problema: dai o solutie care merge la celalalt dar la tine … ei bine … suntem oameni.

Acum se poate discuta mult pe tema asta. Pe de alta parte ce lipseste aici?
Pai in prima faza esti disociat in ideea: imi ajut un prieten sa isi rezolve o problema, problema care nu este a mea, deci nu ma afecteaza, deci sunt calm … de fapt sunt curios sa aplic / dau o solutie cat mai buna. Pentru ca nu esti implicat, deci relaxat, e posibil sa o si gasesti. Nu ce e bine de facut ci ce trebuie facut!

Dar cand e problema ta … ei bine …
Ei bine este acelasi lucru. Faci / aplici – obtii.
Acum daca vrei sa te treci prin diverse stari ca dupa sa aplici aceeasi solutie si sa obtii … o faci pe timpul tau!

Vorba aia e usor sa zic … o faci pe timpul tau si banii tai … pentru ca nu e problema mea!
Asta o am de retinut si aplicat.

DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. ?i refl. A (se) obi?nui cu spiritul de disciplin?, de ordine.
Sursa: dexonline.ro

Ma gandesc de vreo 3 zile la conceptul asta.
La nivel de cuvinte si declaratii e simplu sa zici orice. La nivel de implementare din lipsa de disciplina majoritatea rateaza obiectivul. Si nu e ca nu ar putea sa faca ci pentru ca se opresc intr-o anumita faza a procesului. Si atunci spun despre proces ca e gresit.
Si daca stai sa te uiti de ce celalalt a avut succes si tu NU … ei bine ingredientul de disciplina ti-a lipsit tie si el l-a avut! Poate mai multa rabdare a avut … poate mai multa forta a avut ( cuvinte … cuvinte ) sau poate pur si simplu a studiat procesul si dupa care l-a urmat.
Da pentru ca iti trebuie multa disciplina sa urmezi lucrurile care ies. Oamenii au ideea ca trebuie sa imbunatateasca procesul … in procese care nu se discuta ci se aplica!

Fara disciplina as fi reusit sa ajung aici?
Cu siguranta NU. Deci o am si o aplic foarte bine fara sa comentez prea mult.
Deci NU de lipsa ei ma plang ci de aplicarea ei in mai multe domenii. Desi daca analizez ce s-a intamplat in ultimele luni ( schimbari … etc ) este acolo pentru ca altfel cum s-ar explica succesele din ultima vreme?
Totusi pot sa o aplic mai des pentru a imbunatati stilul de viata.
Si cum sunt o persoana care ajunge la obiective … hai sa luam calea simpla si scurta data de disciplina.

Provine din informatica termenul de KISS: keep it simple stupid sau keep it simple, stupid!
Daca o problema nu se rezolva de la sine in 3 zile nu merita efortul!

Pe baza a ceea ce e mai sus daca ai o problema in care simti ca te implici din ce in ce mai mult si parca rezultatul e din ce in ce mai departe … deja poti sa te retragi ca nu mai merita. Retragi nu implica ca nu poti sa revii oricand dar pentru momentul in care se intampla cel mai bun lucru pentru tine e sa accepti infrangerea temporara.

Zic asta pentru ca lucrurile sunt simple in natura. Daca nu sunt asa si in viata ta … de ce ai vrea sa iti complici viata?! Pleaca de acolo ca nu merita.

Vei fi acuzat ca nu te implici?! In ce sa ma implic … in cacaturi si probleme negative?!
Din contra faptul ca ai plecat arata ca te implici mult! Asta pentru ca stii ca te implici si daca ai luat-o panta negativa … ei bine NU!

Relalitatea e simpla: tine lucrurile cat mai simple si asa o sa ai o gramada de succese.

Printre multe altele a zis:
Oamenii sunt interesati de oamenii care sunt interesati de ei!

As putea sa termin articolul aici da mai dau si eu cu argumentele.
Daca te uiti logica e atat de simpla si socanta incat poate fi doar adevarata!
Si e diferit fata de ce se intampla foarte des: majoritatea vorbesc de ei, cu alti oameni, si dupa se mira ca … Asta e o actiune de a lor: a se mira ( una din slujbele lor ).

Totusi daca te uiti in business mai intai investesti si dupa obtii si mai mult!
Cam asa e si cu oamenii: daca tu esti interesat de el … ce vrei sa faca celalalt?! Sa zica:
- Da era unu interesat de mine da nu mi-a pasat pentru ca imi vroia binele?!

Si aici intervine si puterea exemplului: daca tu esti interesat de cineva ei bine si el va face la fel pentru ca in relatia cu el … ei bine asta l-ai invatat!