O seara de tinut minte

Nota: mie imi place de fata asta.
Fara numar, fara numar si dupa ce i-au fiecare zi a saptamanii, pana la urma gaseste una in care sa ne intalnim.
– Excelent! Daca nu faceam chestia asta de mai sus … tot ne vedeam … ca ieseam in acelasi loc!
Dar unul din lucrurile pe care il urmaresc este sa actionez la fata locului. Deci bine ca stiu ca vine si sa ma pregatesc.
La fata locului: mi-a fost putin indiferent cum stau lucrurile. Asta cauzat si de faptul ca imi era somn.

Discutia merge si o duc spre casa. Nu doar pe ea, ci si pe o prietena a ei.
Ai putea zice ca trebuia sa fiu multumit ca sunt in sfarsit doar cu ea. Si intradevar eram, pentru ca nu am lasat nici o conversatie fara sa o preiau eu.
– Deci aici e un zeu care vorbeste catre pamanteni!
Crisparea de a vorbi fara sens despre lucruri, a culminat in: am ramas doar cu ea!
10.000 de topicuri despre diverse subiecte, totul inceput si nimic terminat.
Ajus in fata blocului ei si odata cu trecerea timpului, parca simteam cum sugrum discutiile, totul in conexiunea cu trecerea timpului care e limitat si parca dupa ce lucrezi de ceva timp vrei sa faci … cel mai bun dintre cel mai bun!
Era evident ca trebuie sa plece si atunci, facand niste pauze destul de lungi in exprimarea ultimelor idei:
– Tu chiar vrei sa o saruti?! ( intern )
Si ceva imi spunea ca nu o sa iasa dupa topicurile pe care le-am vorbit. Nu ca per ansamblu nu ar fi dat cu plus, dar chiar inainte de … bine ca nu am vorbit de bolile care nu le am!
Si vine ea senzual si ma pupa pe colturile buzelor si atunci eu dau sa o sarut.
Sarutul nu iese si ….

Am ajuns la partea interesanta a lucrurilor:
… nici dupa vreo 2 zile nu stiu exact ce s-a intamplat dupa acest moment, doar ca am simtit ca e de bine. Adica la 14 ore, pe ceas, dupa eveniment eu inca mai traiam in beatitudinea momentului.
Cumva o forta interna a pornit chiar in momentul in care nu a iesit sarutul. O poti numi usurare sau liniste. Multa liniste.
Evident ca au fost voci, in capul meu, care sa incerce sa strice momentul, dar nu! Toate calculele ieseau ca e de bine. Mai mult: ca a fost bine!
– Pai cum? Tu ai incercat sa o saruti si ea a zis nu … ce e bine in asta?
– NU. Eu am zis ca ea a zis nu. De fapt ea nu a zis nimic, ci doar a afisat o surprindere falsa si nu s-a aruncat sa fie sarutata. ( subiect inchis )
Dar subiectele au fost aiurea si asa dintr-o data te-ai aruncat sa o saruti …
– Care e timpul corect si perfect sa saruti pe cineva? Exista asa ceva … unde e scris? Ca doar nu vrei sa imi zici ca timpul perfect este cand nu esti cu o femeie!?
Adica orice, dar orice gand care incerca sa strice ce s-a intamplat era imediat neutralizat. In multe cazuri nici nu ziceam idea negativa pana la capat si deja intra neutralizarea.
Dar ai vorbit mai mult tu, cam absurd si cand a incercat sa taie subiectele tale ( chiar a incercat de vreo 3 ori ) … tu ai continuat exact pe aceeasi tema, dar cu alt subiect.
– Pai nu! Eu m-am exprimat despre mine. In plus indiferent de … eu mi-am arata intentiile. Si oricum nu e ca si cum as fi acaparat toata discutia!

Acum ceva timp eram in stare, dupa un plan adecvat, sa agonizez in haturile disperarii timp de zile intr-o astfel de situatie. Cantitati imense de timp si energie as fi putut aloca in analiza unui concept inventat de mine: am esuat!
Acum … am zambit intern cand am vazut ca nu vrea. Atat de tare am ras intern si chiar si extern incat am sters instant ce ar fi putut fi in legatura cu ce nu a fost!
Am ramas cu realitatea si o stare excelenta de bine:
Eu am zis ce am crezut ca trebuie in functie de starea mea de atunci SI cel mai important mi-am zis intentia ( ca vreau sa fiu cu ea ).
Restul: ar fi frumos ca totul perfect sa fie acum. Doar ca asta ar ridica problema: si peste 10 secunde ce mai faci daca totul a fost perfect ( toata visele tale s-au indeplinit instant )?

Ce s-a produs este o unificare a muncii din ultimele 4 luni, combinat cu informatia acumulata in zeci de ani. Tinand cont ca am inceput sa ma uit dupa reactiile din anumite situatii ( unde ce ma intereseaza nu este neaparat ca acel lucru sa iasa atunci, ci care este parerea despre acel lucru … deci cumva sistemul este gandit: nu iese neaparat actiunea in sine, ci iese interpretarea … care este si lucrul care de fapt ma intereseaza ). Cel mai important este:
Eu mi-am facut partea. Mai vedem cu restul!

Comments are closed.

Sep