O noua stare

O impresie imi spune ca am mai scris de ceva similar, dar se pare ca inca nu o recunosc ca fiind starea mea si de aceea mai scriu ( vorba aceea daca mi se intampla un eveniment, e clar ca altcineva a simit acel lucru?! )

Se facea ca nu aveam chef.
Ce era mai deosebit: nu aveam nici un fel de stres.
Faptul ca nu aveam chef nu inseamna ca nu faceam. Bine nu foarte mult, dar ce faceam … nici nu eram entuziasmant, dar nici nu imi displacea.
Pur si simplu nu avem chef de … si aici probabil nu aveam chef de un dialog intern prelung cu certuri .. ce as fi putut sa fac.
Stiu ca la un moment mi-am pus problema daca nu am o problema, dar am zis ca mai bine las lucrurile sa mearga … asa cum merg ele.
Dupa o intalnire cu un prieten … parca m-am mai trezit – pe un subiect total neinteresant.
Dupa un alt timp … stiu ca am iesit si pur si simplu m-am plimbat. Nu era graba, dar nici nu stateam. Ma uitam, dar parca nu priveam.
Totul, TOTUL, cu un calm linistitor pentru mine.
Si ce eram de facut / ce faceam:
– Deci ce este de facut? Asta. Bine asta facem.
Evident ca mai erau ganduri ca puteam sa fac altceva, la care raspundeam:
– Daca era altceva de facut, altceva faceam, DAR concret acum doar asta pot sa fac si odata ce termin … poate ajung sa fac si ce nu se poate face acum.
Desi sunt interesante cuvintele … tonul intern de comunicare era unul foarte calm, dar cumva putin mai apasat cat sa se faca ce era de facut. Cumva comunicarea avea greutate.
Recunosc ca mare lucru sau activitati nu au fost. Multe lucruri rutiniere, in care intradevar nu am realizat nici mare si nici sarea, dar nici nu m-am uitat la televizor.

Pana la urma singurul lucru important aici: cum folosesc mai des starea asta?
– Nu situ, dar pare o idee foarte buna!
Completare dupa o vreme:
Daca ar fi sa adaug ceva la starea asta ( se poate numi de liniste ) ar fi un zambet, pentru ca daca tot esti calm, linistit si relaxat … la atatea cuvinte reconfortante un zambet e chiar de purtat!

Comments are closed.

Sep