Concluzii prima noapte
Dormisem doar 6 ore si eram destul de obosit, DAR:
Aveam o voce in cap … doamne, doamne cat mai puteam sa vorbesc cu mine. Numai prostii auzeam acolo!
Si imi aduc aminte ca m-am apucat de ceva frumos. Am bagat niste energie in sistem si am inceput sa rad. Cand m-am oprit vocea a aparut din nou. Parca ma certam cu prietena mea … adica ii explicam sa fie mai atenta. Si atunci m-a lovit:
- 12 ani de munca, lucru cu mine … LA CE BUN SUNT! Acum am nevoie sa stau si eu relaxat si uite ca tocmai invers iese.
Lucru asta m-a lovit puternic!
M-am mai gandit ca realitatea este total diferita, pentru ca ce am vrut am obtinut. TOT! Da mai sunt lucruri care nu le am si pentru care lucrez sa le am. Dar in rest … !
Stiu ca asta a pus capac! M-am disociat de mine si m-am vazut din afara si:
- Poate asa sunt eu!
Da imi place sa vorbesc cu mine. Da imi place sa invart situatiile pe toate partile. Nu intotdeauna ma duc pe partea pozitiva. Cand sesizez ma opresc si fac altceva.
Ce e atat de gresit cu lucrul asta?
Si zic asta din perspectiva: mi-au ajuns toate discutiile astea. Mai ales cand am gasit o solutie si stiu ce sa fac. Atatea certuri … trebuia … puteai …
O munca grea, aproape deloc platita!
De ce?
Intr-un sens m-am acceptat pe mine. Mai ales ca au fost 2 directii in viata mea:
- Fie lucrurile au iesit
- Fie daca nu au iesit am invatat din ele si dupa le-am facut sa iasa.
Deci atatea discutii pentru ceva care oricum o sa iasa? Sa mentionez partea: daca nu iese de ce te deranjezi?!
Concluzie: de ce ar trebuie sa fie una?
Poate ca m-am acceptat pe mine si cu partea asta de vorbarie lunga si negativista. Daca e sa deranjez pe cineva inclusiv pe mine o opresc si trec la altceva. Daca nu, oricum trece de la sine!
