Am atata incredre in oameni incat prefer intotdeauna sa lucrez cu masinile!
Realitatea e totusi putin diferita:
Cele mai multe „drame” se produc intern. Adica tu te lovesti pe tine cu ajutorul unui om.
Asa e scris corect pentru ca asa se petrec lucrurile.
Cei mai multi vad totusi lucrurile altfel: ca el e vinovatul pentru ceea ce am simtit. E adevarat ca un om te poate face fericit sau nefericit … doar ca tu alegi ce simti! ( asta din ce ti se ofera ).
Drept urmare oamenii trebuie tinuti sub supraveghere. Asta si pentru simplu motiv ca cei mai multi reusesc sa se raneasca singuri fara sa isi dea seama.
Daca vrei relatii de succes ( orice tip ) aici ai un plus valoare imens: cand stii cum sa ii gestionezi astfel incat sa diminuezi lucrurile ( ranile pe care si le fac singuri ). Sau daca au reusit sa se nemultumeasca … ei bine ii scoti din stare si le arati cam ce ar trebui sa faca.
Oricum ai lua-o fara informatii nu ai ce face. Si asta presupune atat informatie directa ( cam 80% ) cat si indirecta ( ce mai ramane ). Daca gresesti procentele ei bine poate sa iasa nasol pentru ca nimanui nu ii place ideea sa fie urmarit ( chiar daca intentiile sunt in favoare lui ).

Pai daca supraveghezi increderea in oameni e limitata?
Motivul din spate si pe care ti-l arunca lumea cu nonsalanta este: s-a intamplat!
Totusi, pentru ca planific foarte mult, intamplarile astea la mine sunt cam ceea ce vreau:
- S-a intamplat sa am noroc, bani, timp, prieteni, sa traiesc.
La altii se intampla:
- Sa gresesti microbuzul ( destinatia ), sa ia casa foc, sa aiba accidente.
SE INTAMPLA si din pacate in multe cazuri esti pus in fata faptului implinit.

Dar poti sa schimbi lucrurile astea prin prevenire. Da cum sa previi ceea ce o sa vina in viitor?
Aici intervine supravegherea.
Inca odata importante sunt procentele.
Personal cred ca am ridicat procentul si mai sus spre 95% ( informatie directa ). Asta pentru ca fiecare zice cam in functie de interesele lui si sunt putini care chiar iti fac recomandari fara sa fie implicati ( a se citi fara a pune interesul lor in fata! )
Deci personal as zice ca e de acceptat conceptul. Toata lumea supravegheaza. Important e ca aceasta supraveghere sa nu iti taie tie din drepturi ( adica din ce vrei sa faci ) ci sa fie una care sa iti dea informatii ( externe ) care sa te ajute mai usor sa ajungi la … ( asta cand esti supravegheat )
Si e de acceptat pentru ca la copii mici … cum ai vrea sa ii faci sa invete?

Si intotdeauna: acum daca vrei sa fac supravegherea ( daca stii ce e bine pentru tine )! Daca nu lucram cu altcineva.

Adica eu pe mine m-am oprit sa fac ceva ca imi placea.
Am vrut sa vorbesc cu o prietena. Dar nu am zis nimic. Nu am sunat … nu tu messenger. Nimic. Dupa inca vreo 1 ora am ajuns intr-o cearta cu mine cumplita.
Mai exact eu am inceput sa devin agresiv in raport cu ea si sa imi justific lipsa de comunicare ( faptul ca nu am vorbit cu ea ). Mai exact m-am creditat pe mine si discreditat pe ea.
Si asta pentru ca eu facusem un pas ( am impresia ca nu s-a aflat de el ) si ea nimic.
- Cum ca eu fac atatea … si trag si … si ea nimic!

Si imi aduc aminte ca la un moment tocmai ca sa nu se intample asa ceva ( cearta ) … eram natural si vorbeam cu ea cand simteam ( chiar daca nu era ceva important de zis ). Adica saream peste orgolii … tehnica, teorie si altele si eram egoist:
Daca nu vorbesc cu ea ( pentru ca asta vreau ) mai rau va fi pentru mine.

De ce m-am oprit? De ce mi-am refuzat o placere?
Si raspunsul e simplu: pentru ca in loc sa ma uit la mine ( la ce am nevoie ) si sa actionez am inceput sa teoretizez situatia pana cand … intr-un fel m-am speriat pe mine si evident ca nu am mai actionat. Pentru ca vorba aceea ce o sa zica ea despre situatie? Si in loc sa aflu un raspuns direct ( de la ea ) am incercat eu sa il aflu ( de la mine – gandindu-ma ce ar zice ).

Ei bine cand lupti impotriva ta si te opresti sa faci lucrurile pe care vrei sa le faci cam asa se intampla … iese un razboi din care tu pierzi.
Da sigur o sa fii cool pentru exterior ( pentru ca ceilalti nu stiu de ce se intampla la tine in suflet ) si toata lumea o sa admire puterea ta. Si atunci iei vorbele oamenilor si incepi sa compari:
Da par cool si costurile sunt sa ma distrug pe mine intern si sa nu mai traiesc ( in sensul sa nu merg cu sentimentele mele ).

O sa iau calea usoara si sa traiesc!

Problema a aparut cand m-am despartit a 2-a oara de aceeasi prietena la un interval destul de scurt de timp. A fost acelasi lucru / acelasi sistem: am pus-o pe ea sa se desparta de mine!
Acum ca argumentele pe care am mers … ei bine nici ea nu era sfanta.
Personal am un interes redus cine face lucrurile, atata timp cat ies. Totusi din reactia ei … ei bine m-a facut sa ma gandesc. Da si eu vroiam sa ma despart de ea. De fapt eu vroiam sa ma despart de ea. Sau cel putin sa iau o pauza.
Acum de ce nu am spus asta?

Deci trebuia sa incerc si asta. Bine era si un moment in care aveam nevoie de niste timp pentru mine.
Cum eram de putin timp impreuna nu aveam cum sa o pun pe ea sa se desparta de mine si vroiam eu sa fac asta de fapt.
Cica e frumos sa faci asta si sa explici decizia. CICA!
Am plecat de la presupunerea prin absurd ca o sa inteleaga. Am luat o stare de „mai naspa” pe mine si „asta vreau sa fac” si i-am dat drumul.
SURPRIZA! A inteles.
- Stiu pentru ca si eu am trecut prin asta!
Probabil de asta si inteleg oamenii pentru ca si ei trec prin depresii si momente grele … adica in general viata pentru cei mai multi e naspa si se termina repede. Orice lucru negativ pe care il spui o sa auzi 2 – 3 de pe strada:
- Si noi stim asta!
This isn’t life, this is shiet!

Acum ce vroiai sa zica? ( la faptul ca vreau sa ma despart de ea )
Pai cum am vorbit eu … ce sa mai zica. Cand vorbesc in general se accepta. Acum daca mai sunt si pregatit.
Realitatea e ca daca tu vrei sa te debilizezi si sa te strici singur ( fiind singur ) eu inteleg perfect asta si te las sa iti faci singur de cap. Pentru mine … gasesc ca sunt alte lucruri mai constructive! Gen sa rad cand aud asa ceva.
Mai e de recunoscut ca nu pricep ideea de loc. Doar ca CICA asa se face? Acum realitatea e ca e bine sa lucrezi si impotriva statisticii DAR mai bine ( pentru tine ) e sa lucrezi cu ea.
Daca asa se face ( ceva ca e politicos ) facem si asa … chiar pot sa fac si asta!

Aici e valabil pentru cam pentru fiecare om:
In momentul in care ti se spune nu … esti ranit. Ai sentimente si treci prin durere. Ca dupa agonia asta sa te apuci sa corectezi lucrurile. ( nu e mai simplu sa treci peste partea de sentimente? )
In relatii ( de orice fel / raport ) acelasi lucru se intampla. Cu cat persoana este mai apropiata si iti refuza ceva … cu atat implicarea este mai mare.
Din pacate nu este implicare ci incrancenare. Sar orgolii, actiuni, motive:
- Cum ca am facut atatea pentru tine … si tu nimic!
Asta este un dialog fie verbalizat sau interiorizat.
Evident ca nu sare de la primul nu … ci se insista ( preseaza – prin cuvinte nu actiuni sau schimbari de stari ) … si dupa vine afluxul de auto-descalificare ( reprosuri adica )
Totul sub auspiciul si scuza: da incercam sa ajut!
- Si nu ai reusit. Revin-o cand stii mai bine!
Realitatea: nimeni nu se deranjeaza sa mai invete ceva. Dupa primele reusite in viata:
- Eu sunt Dumnezeu! Doar nu orice reuseste sa fie portar. Trebuie SKILL. Deci stiu sa tratez orice problema medicala si psihica. Altfel cum as fi ajuns portar. La mine e logic! Logic deci sunt bazat. Logic atunci ca sunt si Dumnezeu.

De ce ajutorul care nu e ajutor?
Am inceput sa actionez foarte literar cu oamenii. Nu vrea … asta inseamna ca EL nu vrea. Sunt 0 legaturi cu mine. Deci nu prea actionez la lucruri de genul asta.
Acum evident ca variez pe acolo diferite lucruri ca sa inveselesc situatia si sa ridic moralul. Dar daca nu si nu, ma retrag!
Fac asta pentru ca:
- Si eu vreau timp in care sa stau singur. Care e problema? Vreau sa stau singur si sa am o depresie sau o cautare filozofica sau pur si simplu sa fac un plan. Anunt asta tocmai ca sa se priceapa ca vreau sa stau singur.
- Nu am chef sa vorbesc despre asta pentru ca stiu ca NU ajuta. Sau daca consideram ca ma ajuta iti spuneam.
- E o stare ciudata … as vrea sa vorbesc da nu stiu ce. Ca daca as fi stiut as fi rezolvat. De asta am si nevoie sa stau singur ( fara alte batai de cap si incurcari de catre altii )

Ei bine stiind astea prefer sa ma protejez si sa il protejez pe celalalt ( stiu ca sunt insistent si gasesc problema ). Da asta nu inseamna ca am o solutie pentru ea. Si la fel s-ar putea sa pierd mai mult prin faptul ca am pus persoana sa vorbeasca despre ceva ce nu vroia. Dupa care posibil sa ma enervez si mai tare ca nu am o solutie.

Observi ca e un pariu impotriva ta sa faci asa ceva.
Nu?!!!!!!!!!!
Testeaza si dupa ce o sa suferi mult cand te plictisesti de suferit si vrei actiune … cam tot la concluzia asta o sa ajungi!

- Tu cum poti sa agati tipe fara sa bei?
Mi-a ramas in minte intrebarea asta … desi am raspuns: agatand!
A ramas cred ca de peste 1 an … pana am gasit solutia.
Alcool-ul strica starea pe care o ai in mod normal ( ar fi cam starea de munca – constienta ). Majoritatea cu ajutorul bauturii ajung intr-o alta stare in care pot sa vorbeasca cu o tipa. Daca nu ar face asta ar sta cu partea constienta:
- De ce sa o agat?
- Ce sa ii zic? , etc.
( Apropo pe stare constienta ai: eu barbat – tu femeie … noi 2 impreuna acum )!
Drept urmare isi altereaza starea normala ( cu ajutorul bauturii ) si sunt capabili sa …

Si cu ce am scris mai sus … imi explic de ce am avut capacitatea sa stau pe bara atat de mult in trecut!!! Pentru ca nu faceam nimic sa imi schimb starea in care eram in mod normal!
A trebuit sa fac multe adica sa incerc multe stari ca sa … si ce a venit de hac la mine a fost dansul. Si dansul in sine ca exprimare dar mai degraba … dupa ce faci sport corpul elibereaza endorfine ( droguri gratis produse de cel mai bun chimist – corpul tau ) … te simti relaxat. Drept urmare starea ta de acceptare este mult mai mare … ca sa nu mai mentionez cheful de viata!
De acolo a venit si rasul ( asta ca dublare si mentinere a starii ) SI dupa … in mod NORMAL ca am agatat!

Si realitatea eficienta bate in:
Daca in starea pe care o ai nu reusesti sa ajungi la ( ce vrei tu ) atunci cauta o alta stare in care obtii ( sau in care obtii mai usor acel lucru )

Ce am cautat … de ce am ajuns … parca conteaza sa si stiu motivele!
In principiu conteaza mai mult: am ajuns acolo!
Si in general te duci la spital ca sa te faci bine! M-am facut bine si am plecat.

Totusi ce am vazut acolo …
In mult cazuri folosesc cuvinte care doar ajuta sa sperie pe cine e dispus sa asculte! Vai domnule ce am vazut acolo!?
Ce sa vad … multa delasare: oameni disperati si oameni care luptau pentru viata lor, oameni speriati si oameni care isi ridicau moralul ( sau cel putin credeau ca o fac ).
Mai concret am vazut oameni.
Oauuuuuuuuuuuu! Ce am mai vazut!
Totusi m-am vazut si pe mine acolo.

Scriu foarte tarziu de evenimentul asta ( vreo 3 luni aproape ). Deci multe din ce s-au intamplat acolo … nici eu nu mai stiu. Totusi e putin cazul sa inchid evenimentul. Cum nu mai stiu evenimentele concrete o sa merg global.
Evident ca odata ce ai ajuns la spital ( chit ca la fel cum ajuns eu – pentru o simpla raceala cu temperatura mare ) te sperii. Si aici e si greseala. De fapt nu e greseala aici. AICI e de corectat si de compensta.
Cum naiba sa nu te sperii ca ai ajuns in spital. Da ce esti robot? NU esti om si ti se face frica?
Fara nici un dubiu aici e lupta psihica pe care o duci. Aici ai de facut atac continuu pana cand corectezi. Si dupa mai pui ceva pentru siguranta!
Mai concret te ajuta sa iti aduci aminte si sa RULEZI orice stare de vindecare pe care o stii sau ai auzit-o. Babeasca, traditionala, medicamente ORICE stii ca MERGE!
Mai exact iti setezi creierul sa gaseasca starea de vindecare pentru ce ai. Si tu ii furnizezi solutii posibile. Inconstientul tau stie cum sa le foloseasca. Oricum stai linistit medicamentele fac lucrurile posibile.
Logica e simpla: te duci la spital, iei medicamente si dupa pleci acasa sanatos! SIMPLU.

O a 2-a protectie pentru tine este sa te feresti de povestile de prin saloane. Razi cat de mult posibil de grijile si fricile celorlalti. Poti fie incat sa auda si ceilalti sau cel putin macar inauntrul tau. Practic o sa auzi povesti … despre cum oamenii nu au reusit DAR au planificat meticulos lucrul asta. Si nici macar nu sunt fericiti cum ca a reusit planul!
Daca vrei sa ajuti poti … e decizia ta. Oricum protectia iti trebuie si o faci pentru tine. ( arata ca razi de ei – mai exact de situatia in care au ajuns ei – daca vrei sa ajuti; daca nu tine rasul pentru tine intern ). Tu pe un sistem ca asta castigi oricum.

3. Gandeste-te la toate lucrurile pe care o sa le faci cand o sa scapi de… daca e posibil dai drumul in timp ce esti in spital la lucrul asta. Daca nu odata ce ai iesit mai astepti 0 secunde si ii dai drumul.
Asta iti ajuta moralul si ajuta primele 2 puncte. Sau sa treaca timpul mai placut, pentru ca o sa fie timp cat esti acolo!

Am pe undeva de recunoscut lucrul asta.
Si nu l-am sesizat pana in momentul in care nu am inceput sa ma relaxez.
Era o stare de nemultumire generala dar habar nu aveam de unde e. Eram si destul de agitat si total nerabdator.

In momentul in care am gasit o pauza … am inceput sa dorm, sa mananc sa am grija de mine … parca ar fi picat un geamantan pe mine. Atat de greu am simtit oboseala.
La ora actuala am 4 zile de cand fac procesul de odihnire si am de recunoscut ca inca nu am nimic ca implementari. Adica da e mai bine … e clar ca imi revin si ca asta e procesul corect, doar ca mai e ceva timp de rulat!

Si am obosit pentru ca am fost mai atent la rezolvarea problemelor pe care le au altii. Drept urmare nu prea am mai avut grija de mine. Da am rezolvat problemele ( altora ) si la nivel intern a cam iesit dezastru.
Cuvinte prea mari. Am rezolvat problemele altora si asta nu iti da satisfactie la fel de mare precum cand le rezolvi pe ale tale. Ajuta intradevar dar daca nu ai si grija de tine … ei bine obosesti!

Acum cand esti obosit te duci si te culci!
Sa te obosesti daca e corect sau nu ce ai facut … de ce ai facut … Mai bine raspunde cu solutii la starea pe care o ai ( ceea ce e diferit de a raspunde la cum s-a ajuns acolo! )

Cand vrei sa ii schimbi pe altii incepi cu tine!
Pentru ca daca te uiti la ce se intampla in lume: profesori peste profesori care predica mai tare unul decat altul ca … dar in practica … cine ar putea sa zica ( eu mai zic ca e ) ca lumea asta e perfecta?!

Majoritatea se ascund in spatele simbolurilor sau a cuvintelor si de acolo presupun ca lucrurile o sa iasa ca vorba aceea am zis … dar in practica nu iese cum au zis.
Unde apare discrepanta?
Nu conteaza ce zici, ci ce faci!
De asta daca vrei sa schimbi ceva / pe cineva incepi cu tine si te dai de exemplu. Asta si pentru ca a lucra cu tine e cel mai simplu.

Un exemplu care sa te luminize si sa pozitioneze ideea asta?
Copii pana la o anumita varsta nici macar nu au habar sa reproduca cuvintele. Sa inteleaga ce vrei sa le spui, atunci? DAR ei invata!
Crezi ca fac asta ascultand cuvintele pe care le spui sau uitandu-se in jur la ce se intampla?
Cum sa ii zici unui om sa se lase de fumat si in timp ce ii explici tu iti aprinzi o tigara?!
Adica nu crezi ca va lua si analiza cam in felul urmator: inteleg cuvintele dar din ce face se intelege ceva total diferit!

Acum daca vrei sa fii eficient incepand de acum, aplica: cand vreau sa schimb pe cineva incep cu mine. Eu sa fiu exemplu dupa care celalalt sa se ghideze!

Se pare ca orice fac … sau fac orice mai putin lucrurile care trebuie!
Am inceput de ceva timp o lupta cu mine ca sa … obiectivele lipsesc. Lupta asta m-a mancat intern atat de mult … am pierdut somn, incredere, zambet si multe altele. Mai mult am asociat unele din lucruri cu prietena mea de care m-am si despartit.
Practic m-am indepartat incet si treptat.

Acum formand un curs al lucrurilor negative m-am gandit sa il urmaresc.
Acum sunt multe intrebari la care am incercat sa raspund: de ce mi s-a facut frica? Ce incerc sa fac? Cum fac lucrul asta? De ce il fac? De ce restul nu fac?
M-am vazut cu niste saci in caruta si in loc sa mai pun si altii am zis sa ma leg de altii!
Trist!
Mi-am facut propria viata un chin destul de continuu. Si cand am gasit un moment de relaxare … nu e adevarat noi vrem sa suferim!
Daca a mers. Cand fac planul iese. Din pacate pentru mine asta a fost unul negativ. A iesit dar te uiti … ce a iesit!

In mare parte nu am zis ce era de zis. Adica am pus cuvinte ca sa dau un raspuns. Totusi nu era neaparat raspunsul corect sau ce vroiam sa zic. M-am ascuns.

Ok am facut toate astea. Ma simt bine?
NU!
Pai ce ramane de facut? Ce ar fi daca as recunoaste sentimentele adanci pe care le traiesc?
Cum ar fi daca as vorbi astfel incat sa ii ajuta pe ceilalti mai usor?
Cum ar fi daca pun pasiune in ce zic si ce fac?
Cum ar fi sa ma dedic lucrurilor mai mult decat cred ca e posibil? Ca si cum ar fi ultima data cand le fac?
Cum ar fi sa imi dau speranta, curaj si incredere?
Pentru ca in toata experienta mea de cate ori am facut lucrul asta … ei bine am castigat.
Intotdeauna a fost senzatia ca poate dau prea mult daca fac lucrul asta si ca o sa mor. Totusi e ca in business: nu poti sa iei fara sa dai. Si fara nici un timp pierdut de fiecare data cand am aplicat solutii la intrebarile de mai sus am castigat.
Imi place.

Ok am facut prostii mari ( pe de o parte ) si pe de alta parte vreau sa aplic raspunsul la intrebarile de mai sus. Lupta e destul de evidenta.
Practic ce vreau e sa traiesc! Si sa accept si pe cele bune si pe cele rele. La cele rele sa le schimb si la cele bune sa le invatat si sa le povestesc si la altii ca sa se simta bine in viata asta!

Sa incepem cu lucrurile reale:
De 3 luni eu am facut doar prostii. Dar realitatea e ca fac prostii mereu. Doar ca in astea 3 luni am reusit sa ma sperii atat de tare uitandu-ma doar la prostiile care le fac … atat de bine … si asta e diferit de REALITATEA mea!

Ce am facut? NIMIC special. Mi-am trait viata:
- Au fost probleme cu prietena care s-au rezolvat
- Au fost probleme in business care s-au rezolvat
- Am intrat in spital … am iesit din spital
- M-am despartit de prietena am gasit alta prietena
- Am fost singur am cautat prieteni
- Nu mi-a placut ceva am spus ( in cele mai multe cazuri )
- Nu mi-a placut ceva am facut altceva.

Ce e asa deosebit in ce e mai sus? Nimic. O viata ca oricare alta!
Greseala: am inceput sa ma uit la lucrurile astea … care e intelesul ascuns?
Vai s-a intamplat ceva … sa facem o drama din ea! Vai … vai!
Dupa cum e scris: majoritatea s-au rezolvat! NU ar fi fost prea frumos sa ma opresc aici. Da … da de ce s-a intamplat?! Ca vezi tu s-a intamplat!

Si daca te uiti … ei bine mai mult decat e scris nu s-a intamplat.
Dar in sistemul de ingrijorare problema nu este in evenimentul in sine ci in interpretarea pe care o dai tu. Adica evenimtenul, ei bine e un eveniment, DAR interpretarea data … aici e agonia pe care o traiesc multi oameni!
Si asta am facut in ultimele 3 luni. M-am agonizat singur. S-au intamplat si bune si rele dar m-am uitat preponderent la lucrurile negative!
Si asta m-a plictisit mai tare decat credeam!!! Ceea ce e si normal. Trebuia doar sa accelerez procesul de plictisire!

Ei bine ca si ce e mai sus … avem o problema si am gasit o solutie.
E timpul sa pun in practica ce era evident de prima data: planuri noi. Mai exact ce vreau sa transform din vis ( imaginatie ) in realitate!

E un sentiment ca oricare altul. Are niste avantaje: e conceput ca fiind pozitiv si odata ce il ai … pai ar trebui din proprie experienta sa stii ca lucrurile ies.
Si da eram foarte constient de el pentru ca l-am folosit in nenumarate ori.

Totusi l-am descoperit cu adevarat ( ca sentiment ) in momentul in care intr-un interval de 2 zile mi s-a intamplat de 2 ori sa vreau sa fac un lucru si sa uit sa imi iau bani cu mine.
Pentru ca la mine planul era:
- Da eu trebuie sa fac … e posibil sa fie si asa … as alege … daca se intampla fac … Da prea multa vorba hai sa facem!
Si am plecat … nu doar fara bani dar si fara acte!
Daca am rezolvat … normal!

Pentru ca intradevar banii faciliteaza anumite lucruri si accelereaza procese dar nu e singura modalitate de a face un lucru / a ajunge la obiectiv!
Zic ca mai importanta e pregatirea ta mentala si sa ajungi in faza in care esti atat de DETERMINAT incat … ei bine te ai pe tine ce mai conteaza altceva!

Cand ai ajuns atat de DETERMINAT ( este si expresia: ca muti muntii din loc ) ei bine o sa observi ca se intampla ( e varianta uzuala la: EU m-am pregatit si planificat sa iasa asa ) sa iasa lucrurile!
Nu doar ca ai satisfactia rezultatului dar faptul ca esti optim cu tine … castiguri peste castiguri!

In sistemul motivational e bine sa iti pui si frici. Povestea suna asa:
- Tu ai vreo frica?
- Nu!
- Ar fi bine sa mai lasi pe acolo!
In ideea: pune evident in fata obiectivul la care vrei sa ajungi dar si in spate frica ( locul din care pleci ) sa NU te mai intorci!

De aceea am lasat o frica constructiva: dar daca se intoarce / iese? Multi ar spune ca e un obiectiv concret ( si ar gresi foarte putin ). Totusi am zis frica si nu obiectiv pentru ca:
Ai momente in care esti pierdut in ganduri, mai mult negative, si esti putin dezorientat. Cum iesi dintr-un astfel de cerc in care, dupa analize, iti zici … da am dreptate?
Pe mine m-a ajutat frica astfel: dar daca gresesc total ( paragraful de mai sus ) si evenimentul iese? Unde e pregatirea mea pentru reusita ( in caz ca iese … eu cum ma pregatesc? ).
Pentru ca nu ma pregatesc de loc, cum e formulat contextul de mai sus, decat pe parte negativa. Si daca se intampla altceva … ei bine ce fac improvizez?
( Ideea ar fi cam asa: poti fi pierdut in ganduri negative si conform viziunii si informatiilor pe care le ai sa zici: am dreptate si lucrurile o sa iasa prost! Frica constructiva tocmai asta face: sparge paradigma. Te deblocheaza de pe ceea ce stii si pare negativ si te face sa iei in considerare si partea pozitiva )

Da lasand teoria si cuvintele la o parte, nu pare logic?
Un eveniment poate sa fie pozitiv sau negativ pentru tine. Acum de ce ai alege sa te uiti la partea negativa? Adica mai bine te concentrezi pe partea pozitiva. Stai cu ea si incerci sa vezi lucrurile cum ar fi in varianta in care iti iese!
Acum daca tu esti pregatit pentru succes si lucrurile nu ies ( exista si posibilitatea asta ) … te uiti si tu in plan:
- M-am pregatit pentru … si ce e aici e total diferit! Probabil nu este jocul meu! Si pleci.

Ai mai putea zice ( oamenilor le place sa vorbeasca ) … da tot nu a iesit chit ca eu m-am pregatit sa iasa!
Totusi nu mai bine ai zice, retrospectiv pentru viata ta … eu m-am pregatit sa castig si a iesit in cele mai multe cazuri … decat … eu m-am pregatit pe parte negativa, sa iasa rau si a iesit?!

Te gandesti ca nu ai nimic de facut si dupa te uiti unde e greseala!
Si asa m-am trezit eu ca am 2 prietene si chiar mai mult sora mea a venit sa stea cu mine vreo 2 saptamani … SI cu toate astea eu ies singur in club!
Ceva e gresit aici.

Pentru ca interpretarea de nu am nimic de facut … e de tradus in: fac ce fac in mod normal! Si asta implica sa fac.
Fara organizare … ei bine ajungi ca mine!

Ceea ce ar fi foarte bine si pentru tine. Totusi 2 prietene si o sora cu care sa stai … si cu toate astea sa nu ai cu cine sa iesi … poti termina cu conspiratiile … intamplarile nefericit … aici e greseala ta. Cu cat o accepti mai repede cu atat ai sanse sa o corectezi mai repede!

Mai exact lipsa totala de planificare.
Eu observ aici o carare: lumea lucreaza ziua si seara … vrea sa intalneasca lume … dar cu care sa nu aiba o directie de business. Practic ceva lejer ( cu prietenii ). Adica discutii fara responsabilitati, chiar superficiale.
Asta e partea care se poate vedea. Mai concret oamenii vor sa aiba activitate. In lumea in care traim astazi a sta … pentru multi este o crima. Cum sa stea … ca pierd atatea ( mai ales o gramada de lucruri care nu ii intereseaza! )

Acum daca nu se intampla asta ( sa se intalneasca cu prietenii ) cum trebuie sa faca ceva, cam fiecare se duce acasa si in multe cazuri se deprima. Adica se gandesc la ce frumos ar fi … sa fi fost!
Si peste toate intervine: da cum sa ma ocup eu de … intalnirile de dupa munca. As vrea asa sa fiu sunat! Ca vorba aceea uite cate fac la munca, cat organizez si cate si mai cate … acum sa ma mai ocup si de intalnirile de seara!?
Practic se asteapta ca celalalt ( este nedefinit ) sa faca!
Asa planificare … rezultate pe masura!

Si acum ma indrept spre capitolul relatii ( ca intalnirile cu interes pentru partenerul de sex opus sunt mai deficitare ).
M-am intalnit cu un fost prieten care imi zicea ca motivul pentru care s-a despartit de prietena … pai nu facea nimic ( cu sensul sa propuna activitati ). „Si eu duceam tot greul”. Si cand propunea ea ceva … de fapt nu era initiativa ei ci a prietenilor ei!
Asa face orice om de vanzari: se uita la proces nu la rezultat!
Sau: te vedeai cu ea si aveai si activitati diferite … cui dracului ii pasa de unde era sursa sau cum?!
Oamenii sunt ciudati si cand dau de succes fac orice sa plece de langa el pentru ca nu il recunosc!
Cu planificarea in relatii … pai daca vrei sa te intalnesti cu cineva … si mai ales ca barbat ( care conduce ) iei telefonul si suni. Adica ce se poate intampla cel mai rau? Sa zica NU. Atunci suni pana cand primesti un da.
Doar sa nu te trezesti ca mine la ore ciudate, gen intalnire la ora 10, pe care o planifici la 10 fara 10. Acolo ai sanse de refuz mai mari.

Dar daca stii ca ai timp seara liber pe care vrei sa il umplii cu o persoana … ei bine organizezi acest eveniment. Irelevant ca tu tragi si asa mai departe, pentru ca in raport cu neorganizare si o depresie / tristete de acasa ( pentru ca nu te-ai organizat ) … cred ca am fost inteles!

Mutatul de cutii nu este o vanzare!
Majoritatea cred ca angajatul de la magazin este un vanzator. Realitatea este ca el este un mutator de cutii! In rare cazuri el chiar vinde ceva. In general el ia comanda clientului si vede daca o poate satisface ( in functie de stocul pe care il are ).

Pornind de aici majoritatea sunt incapabili sa vanda. Sau vand pana la prima problema aparuta. Si acolo in loc sa continue procesul … se enerveaza! ( La ce ajuta enervatul in procesul de vanzari? )
Vanzarile se fac in valuri. Fie ca vinzi o masina fie ca vinzi o intalnire.
Sigur e posibil sa iasa din prima … dar daca se intampla altceva?

Un exemplu de cum se face o vanzare ( i-am zis in valuri pentru ca a presupus mai multe etape ):
- Hai sa mergi cu mine … ( asta era seara )
- Nu.
Dimineata:
- Vii cu mine?
- Nu am de ce. Acum as putea sa ma opresc la ( era in drum ) … da pierd prea multa vreme
- Bine hai ca te sun cand sunt pe la tine sa vad ce ai decis.
Cand era aproape de mine:
- Vii?
- Da

Pentru ca nu cumperi din prima. Mai stai te mai gandesti. Te razgandesti! Sigur ar fi frumos ca din prima sa iasa lucrurile dar surpriza … in general mai dureaza.
Si daca la lucruri simple in general raspunsul este prompt ( pentru ca lumea stie / are informatii despre ce intrebi / vinzi ) cu cat lucrul devine mai complex cu atat decizia … ei bine timpul de procesare este mai lung!
Nu e nici o filozofie. Doar o realitate si cu cat o accepti mai repede cu atat te relaxezi psihic ( in ideea: eu am facut tot ce imi era in putinta … acum daca iese bine … daca nu … ALTCEVA! )

Aveam o discutie cu tata despre cum vreau sa imi rearanjez casa. Cert e ca la un moment dat ii zic:
- Da unii prieteni mi-au zis …
- Da tu si cu prietenii tai! Pai de ce nu fac ei?
Nici macar nu am ajuns sa termin ce vroiam sa zic ca deja in partea cealalta concluzia era clara!
- Ca uite unde ai ajuns din cauza lor … la ce stil de viata … NU mai discutam nimic … mie imi zici ce sa fac si gata!
Stilul de viata: fac ce vreau, cand vreau! Deci o influenta buna.

Totusi de altceva vorbesc in articolul asta.
Tata a ramas cu sechele in legatura cu prietenii mei. E adevarat ca a pierdut multa autoritate din cauza lor. Totusi nu a vazut partea pozitiva in legatura cu ei: eu ii selectez si de asemnea selectez, de la cei selectati, ce ascult / iau in considerare.
In contextul de mai sus chiar asa vroiam sa prezint lucrurile: uite mai e si optiunea sa facem asa ( si pentru ca mi se pare normal sa prezinti sursa … ) idee data de prieteni. Puteam sa si nominalizez dar nu merita efortul.
Asta inseamna ca o sa fac ce au zis ei? NU stiu, INCA nu m-am decis. INCA discut … chiar si cu tine! Adica si tu ai un cuvant de spus, o parere. Dupa ce o sa adun informatiile din mai multe surse eu o sa decid!

Nu a vazut lucrul asta. El s-a blocat ca sunt influentat de prietenii mei ( da de cine sa fiu influentat … de cainii de pe strada?! Da oamenii ma influenteaza si e normal. Daca sunt si selectati … cu atat mai bine! ) si nu a mai vrut sa continue conversatia.

O poza mai mare asupra situatiei:
Ca este sotia, copilul, prietenul, amantul … ei bine in orice situatie o sa mai ia informatii si din alte surse! Si asa e si sanatos. E posibil chiar sa ia decizii fara sa te consulte!
Important e sa stii de proces. Faptul ca a mai intrebat in 3 parti … si te intreaba si pe tine … asta e important: te intreaba si pe TINE!
Si faptul ca nu ai fost consultat intr-o problema … poate nu era cazul!
Ce vreau sa spun: daca esti intrebat, si vrei, raspunde la intrebare nu vorbi despre context.

Era un moment tensionat. Acum din vina mea sau a altora am crezut ca o sa iasa putin neprevazut. Si m-am panicat si am zis ca as fuma o tigara:
- Crezi ca o sa ajute la rezolvarea problemei.
Eram atat de speriat … e putin gresit speriat – era doar o situatie posibila dar foarte noua cu multe implicatii pentru care nu ma pregatisem deloc. Si asta nu prea imi lasa spatiu de … mai nimic.
Si cand am auzit replica cu tigarile:
- Da … intradevar ai perfecta dreptate. Cum o sa imi rezolve mie problema o tigara?! Pentru ca nu exista nici o legatura intre cele 2.
Si totusi am fumat … vreo 2 tigari. Ei bine intradevar problema nu s-a rezolvat. Bine nici nu avea cum sa se rezolve pe moment! Mai corect ar fi ca starea de neliniste / nou ( sau cum / ce era ) nu prea a trecut.
De fapt au trecut mai multe ore si multe replici care sa ma ajute sa ma calmez sa mai aplanez situatia. Abia asa ( cu replici care sa ma sustina / ajute ) am reusit sa ma calmez cat de cat.
Am mai fumat o tigara ca sa pot sa adorm: dupa ideea ma obosesc mai tare, deja m-am cam macinat intern … ei bine o sa pot sa dorm.

Dar in tot procesul asta ce e de retinut … ce cautau tigarile? Sigur nu au rezolvat problema si nici macar nu stiu daca au aplanat situatia.
Care e scopul lor?
Inteleg: ti s-a spart o roata te duci si cumperi un cauciuc si rezolvi.
Ti s-a spart o roata … fumezi o tigara … ca sa te duci sa cumperi tot un cauciuc sa rezolvi problema.
Adica doar ingreunezi sistemul si pierzi vremea fumand o tigara?
Acum daca esti fumator mai greu sa recunosti dar stii ca raspunsul este DA!

Cum schimbi un obicei?
Majoritatea incep sa vorbeasca despre ceea ce se intampla. Si vorbesc crezand ca asa vor ajunge sa il schimbe. Practic vorbind tot ce fac e ca sa ramana cu obiceiul DAR sa aiba o gramada de motive de cum fac acel obicei.
Din pacate NU asa merg lucrurile. Cel putin daca vrei sa schimbi ceva!
Si cred ca experienta oricui poate sa demonstreze acest lucru.

De ce nu ajuta sa vorbesti de lucrul pe care il faci ( cand vrei sa il schimbi )?
Pentru ca pentru toti nu ajunge evidentul … NU merge ( deci incearca altceva )!
Drept urmare: cand vorbesti de un proces pe care vrei sa il schimbi … pai vorbesti doar de proces … drept urmare cand zici ok hai sa il schimb … cu ce sa il schimbi? Ca ai vorbit doar de proces … nu de ce ar trebui sa faci!
Si nu ti se pare logic ca vorbind doar de procesul in sine ( desi ai vrea sa il schimbi ) cand va fi un punct de decizie tot procesul respectiv o sa il faci?! Pentru ca e singurul care e definit!

Vrei sa te lasi de fumat … da cata lume nu incearca si foarte putini chiar fac.
Ai zice ca te gandesti ca nu face bine, ca dai bani, ca nu ajuta, ca impiedica sa … si dupa ce ai facut asa ceva … pe tine te surprinde ca inca mai fumez?! La mine chiar devine logic.
Ce zici de o perspectiva noua: sa te gandesti cum va fi sa fi sanatos?
Sanatos este antonim la fumat. Deci daca obiceiul este fumat inlocuitorul obiceiului ar fi ceva opus ( ca procesul sa iasa ).

Si remarci lucrurile care merg, pentru ca trebuie echilibrat procesul. Adica daca tu vorbesti de ce vrei sa schimbi … pai avem un castigator. Cu ce se balanseaza toate discutiile astea? Si daca vrei sa schimbi va trebuie sa te gandesti exact la antonimele procesului.
In prima faza echilibrezi procesul de discutie de genul: eu vreau sanatate … da fumez. Oamenii sunt destepti … vei remarca ca ceva e gresit in sistem.
Acum daca remarci lucrurile pozitive si care merg in legatura cu sanatatea ( ca o sa te simti bine, o sa respiri mai usor, vei fi multumit ca ai schimbat … ) cam asta e sansa ta sa schimbi obiceiul!

In primul rand de ce scriu eu de asa ceva? Poate pentru ca am tendinta …
Comparatia intre fostele si actuala este o metoda EXCELENTA sa iti strici buna dispozitie.
Cum pui tu in comparatie 6 luni cu o intalnire? Da logic ca la asa raport actuala o sa piarda.
Doar ca ce e asa logic? Pentru ca PARE dar de fapt cel care pierde esti TU. Pentru ca mai greu sa accepti dar fosta inseamna ca nu mai e si actuala e acum. Si pierzi tu pentru ca pe momentul actual strici ce este la nivel de sentimente.

Parca e bine dar cu fosta era altfel.
Inca odata conteaza rapoartele de timp intre ce compari. Totusi ce inseamna 1 intalnire. Mai exact habar nu ai nimic de celalalt. A judeca in momentul asta orice e total gresit. Nu ca dupa 170 de intalniri ar fi prea sanatos.
De fapt si asta e procesul normal si corect pentru tine: sunt o gramada de lucruri care nu o sa iti placa. Dar in planul initial nu cred ca le-ai inclus. Drept urmare te uiti dupa ce iti place si cum poti apela cat mai des sentimentele acestea!

Da parca nu e la fel.
Si asta e CEL MAI BUN LUCRU! Asa rupi monotonia FACAND altceva! Si apropo faptul ca nu e la fel arata doar o diferenta in sistem. Si ATAT!
E ca si cum ai zice:
- Da la jobul dinainte era mai bine?
- Pai de ce?
- Eram platit in euro si acum primesc $. Si nu stiu parca $ e altceva!
Da este altceva si in principiu rezolva aceleasi probleme pe care le rezolvau si euro!

Nu saruta la fel.
Asta e cu raspunsul … ce nu are buze? Adica nu te saruta cu buzele?

Totusi comparatia relatiilor ( mai ales in care fostele castiga! ) arata doar un lucru despre tine: lipsa de flexibilitate si adaptabilitate la moment!
Mai incet! Accepta lucrurile asa cum sunt si dupa care incearca sa le schimbi!
Pentru ca daca noua prietena nu ar fi diferita … cum stii ca ai facut schimbarea? E clar ca va trebui sa o inveti cum sa … ( si aici inseamna sa vorbesti despre tine ) dar tocmai asta e continuitatea relatiei actuale ( cu sensul ca ai ce face si la urmatoarele intalniri ).

Concluzia:
A iti compara actuala cu relatie cu fostele in cele mai multe cazuri inseamna sa strici momentul actuala. Mai ales la primele intalniri unde probabil energia intre voi e la cote destul de reduse.
Faptul ca exista este parte pozitiva. Ea iti arata ca ai pe ce baza sa cresti lucrurile.
Restul e doar un alt mod de a strica … sau de a te speria singur! SI intradevar NU merita!

Ma pregatesc si sun din timp adica la 12.30.
- Da nu fac nimic. Ne intalnim.
Pe la 6 sun:
- Vezi daca poti sa ne intalnim la 9 fara 15 ca am pregatit ceva.
- Da uite acum sunt la … ( imi zisese ) teoretic ma incadrez.
- Acum daca se poate daca nu vedem cand ne intalnim si facem altceva.
La 8.30:
- Eu sunt tot aici.
- Nici o problema ne vedem pe la 10.
La 10 fara 15:
- Acum am ajuns acasa si sunt obosita. Daca stiam ca dureaza 3 ore … da macar sunt frumoasa.

Si mai e un exemplu:
O fosta prietena care imi explica mie destul de furioasa:
- Ca eu m-am plictisit sa tot am prieteni care sa nu poata sa vina ( lipsa de bani ) cu mine in vacanta.
Si eu eram: si eu care stau la 700 de metrii de tine si nu pot sa ma vad cu tine … eu ce sa mai zic!? Ca vorba aia eu vin, eu te iau, eu te aduc … adica practic trebuie doar sa iti urci fundul in masina si sa nu fii prea trista.

Si din cele 2 exemple … reiese intrebarea … bine, bine si eu ce fac?
Sa fiu trist, sa plang, sa fiu suparat?
Am incercat!!!! Intalnirile tot nu au iesit dar eu am mai avut si o lupta cu mine! Adica nu doar ca nu am atins obiectivul dar am mai si pierdut!
Si te uiti … unde e greseala? Si cum nu o gasesti mai ramane doar sa razi de situatii de genul asta.

Multi o iau personal si zic ca rad de ei. Poate fi adevarat. Dar inca odata te uiti la situatie … si unde e greseala mea? Pai NU este. Si atunci rad ( pentru ca deja stiu situatia in care sa ma cert pe mine … am facut-o de atatea ori si NICIODATA nu m-a ajutat! )
Acum daca situatia ar fi:
- Da de la meteoritul care a lovit pamantul acum 30 de minute … ca sa ne vedem ar dura 1740 de ani ( drumul ) si deci nu se poate…

Da atunci nu as rade si as intelege. Dar in exemplele de mai sus ce e de inteles? Am inteles ca nu e greseala mea bun si cum situatia e absurda si bate spre ilar … rad tocmai ca sa o tin la distanta!