Adica mai mult decat ai nevoie sau vrei sau doresti.
Acum nu stiu altii cum sunt dar eu dupa o munca de ani ajunsesem la 4 femei. Eram cu una, in tratative cu vreo 2 si vorbeam si cu o fosta prietena.
Stii care era senzatia cateodata … pe cine mai agat si eu.
Bani … cum e sa faci de 3 ori ce cheltuiesti? Bine?
Si totusi constanta era ca trebuia sa fac mai mult.

Adica de oriunde te uitai la mine desi aveam mai mult decat puteam duce vroiam sa mai fac si eu ceva in domeniile respective.
Lacomie sau nesimtire?
( e retorica intrebare pentru ca are in componenta cuvinte emotionale care nu au legatura cu realitatea )
Daca o iei logic si la analiza era dorinta de crestere.
La fel de important este si cuvantul „fac” … pentru ca oricat ai avea asigurat traiul pentru urmatorii ani … asta nu inseamna ca nu te plictisesti … si nu inseamna ca nu vrei sa fi sigur ca si pe viitorul indepartat … cel putin ramai la fel.

Deci pana la urma oricat ai avea … oricat ai avea de mult … vrei si mai mult.
Nu conteaza ca nu ai nevoie sau nu stii ce sa faci cu … se zice ca asa e omul … vrea mai mult.

Si unde era problema?
Nu stiam ce sa fac!
Avand atat … habar nu aveam ce sa fac. Diferit de a fi blocat. Nu stiam cum sa multiplic gradul de bogatie.
Cum gasesti sa fie mai bine cand este bine? ( bine din ce stiu nu are grad de comparatie. Doar ca bine e facut din sume – sunt bine: financiar, emotioanl, etc – si desi esti pe plus ca suma, sunt lucruri care se pot imbunatati in cadrul sumei )
Cum faci mai multi bani cand nu reusesti sa cheltui ce ai? Care e motivatia sa faci mai mult din ceva ce nu ai nevoie? ( cum sa nu ai nevoie de bani?!!! )

Problema adevarata:
Panica – am atat si nu mai pot sa cresc.
Afirmatia desi pare logica … anuleaza avantajul ( atat ) si pune presiune pe ( cresc ).

Rezultat: cum sa fii nefericit avand mai mult decat ai nevoie si ai vrut. Nefericit pentru ca nu ai destul din ce ai nevoie si vrei!

Sunt de acord: nu e normal SI sa stii ca nu scriu sa pun cuvinte pe hartie. Am ajuns pe undeva in situatia asta … care intradevar nu e normala.

Adica problema adevarata suna: emotii negative ( panica, frica, gelozie, ura ) pentru ceva care e absurd si ilogic.
Idea ar fi: cum te simti cu emotiile astea cand stii ca sunt date de un context gresit?

Ce m-a deranjat cel mai tare?
Ca m-am cam lasat prada unor emotii negative intr-o situatie care e antonim la ele. Si da stiu sa rup starile … adica cand zic lasat inseamna in general minute.
Totusi o situatie ca asta are cam 2 posibilitati:
1. Fie esti multumit si te relaxezi cu ce ai.
2. Fie faci sa ai si mai mult.
Bogatia aduce mai multa bogatie asta ar fi o atitudine corecta daca simti ca ai prea mult.

BODY MIND SPIRIT FESTIVAL – 11-13 MAI 2012
HOTEL ARO PALACE – SALA MARE BRASOV
INTRAREA LIBERA !

In perioada 11-13 mai 2012, Mh Media Solution organizeaza la Brasov – Hotel Aro Palace Sala Mare , cea de a VIII-a editie a Festivalului pentru trup, minte si spirit, Body Mind Spirit Festival .

Evenimentul va cuprinde urmatoarele sectiuni : expozitie cu vanzare, conferinte si workshopuri, demonstratii si lansari de produse.

Domeniile din care se vor regasi produse si servicii sunt:
• Terapii complementare
• Nutritie si dieta
• Mancare organica, hrana vie, produse vegetariene, produse integrale
• Echipamente si aparatura pentru sanatate
• Educatie si dezvoltare personala: carti, cursuri, workshopuri, seminarii, grupuri support, cd-uri, dvd-uri
• Cosmetice, produse de ingrijire personala, estetica si intretinere corporala
• Produse bio
• Wellness si spa – produse , centre
• Sport – aparatura, imbracaminte, cursuri, tabere, sali de antrenamente
• Bijuterii, cristale, cadouri
• Decoratiuni interioare, artizanat, arta
• Body art
• Masaj terapeutic si de relaxare
• Psihoterapie si dezvoltare personala,Life Coaching
• Muzica de relaxare
• Tehnici de relaxare si meditatie
• Echilibrarea chakrelor
• Vindecare holistica
• Fotografierea aurei, Astrologie si numerologie
• Produse si servicii pentru slabit: pastile, creme, geluri, plasturi,tratamente corporale, centre medicina estetica:

Prin organizarea acestei editii ne aducem din nou aportul pentru dezvoltarea unei societati sanatoase, armonioase si echilibrate.
3 zile in care vom invata cum sa ne mentinem in cea mai buna forma, fizic, mental si spiritual.
Inscrie-te aici pentru a participa gratuit la prezentarile din cadrul evenimentului : http://www.bodymindspiritfestival.ro/workshop/

Programul expozitiei:
• Vineri 11 mai: intre orele 14:00 – 20:00
• Sambata 12 mai: intre orele 10:00 – 20:00
• Duminica 13 mai: intre orele 10:00 – 17:00
Va asteptam cu drag!

Ca sa mai diversific unele lucruri ma duc la ea:
- Pot sa iti fac un compliment?
- Sigur. Cui nu ii place sa i se faca complimente?
Acum o stiam de ceva vreme si ea cam venea la mine dupa portia de complimente.
Totusi reactia ei … cred ca puteam sa ii zic orice acolo si tot ar fi fost placut impresionata.

Ce face o abordare ca asta?
Oamenii in general vor sa ii ajute pe ceilalti dar in multe cazuri nu stiu cum. A da senzatia ca esti timid cu lucruri evidente il face automat pe celalalt sa isi creasca increderea in sine.
In exemplul de mai sus ea:
- Pai stiu cu complimente … si e placut cu ele. Mai ales daca vin de la anumite persoane. Tu esti una dintre ele. Deci da-i drumul.
Practic ai o multiplicare a procesului. Oricum celalalt ar fi fost interesat de complimentul tau … dar asa ca l-ai implicat si pe el … totul face ca sa ai un compliment mai puternic.
De fapt este o comunicare de calitate in care tu zici ceva si celalalt chiar e interesat de ce zici tu.

Legat de tot ce e mai sus, antonimul ar fi sa spui lucruri neasteptate in momente previzibile.
Adica pe formula extinsa:
Cand e vorba de lucruri de bine esti timid si nu prea vrei sa le zici/pari ca nu stii cum sa le zici.
La orice aluzie sexuala pe care ea o face … dai replica: nu ma culc cu tine! – si asta foarte hotarat
( statistica e: cand o femeie bate apropouri barbatii reactioneaza ca ei o sa fie cei mai buni la pat. Acum sa ii zici ca nu te culci cu ea … la ea totul o sa fie … da de ce? – ceea ce o provoaca pe ea sa te urmareasca pe tine ).

Aceasta a 2-a parte e putin mai grea pentru majoritatea si trebuie antrenata.
Totusi prima parte e mult mai simpla pentru majoritatea. Adica daca tot ti se pare ca … ( si la … e ceva de bine in legatura cu celalalt ) poti sa „vinzi” putin situatia si sa pari ca esti timid.
De aici si formulari:
- Pot sa te intreb ceva?
- Vrei sa iti zic un compliment?
- Este in regula cu tine sa … ?

Pe scurt articolul ar suna: sunt timid cu lucrurile evidente ( si bune ) si hotarat cu ceea ce este neasteptat ( dar care sigur o sa ma faca sa ma diferentiez de restul ).

Acum intradevar femeia trebuie sa arate bine.
Dar intre noi fie vorba: daca nu grasa, stramba sau diforma … ce inseamna ca arata bine?
Adica cu criteriile de mai sus tot raman vreo 50% din femei disponibile.
Cum mergi mai departe?

Si atunci cum o alegi dupa fizic?
Adica stai sa analizezi daca are sanii mai mari decat … pai daca ai un model de ce nu iesi cu el? Fundul si restul corpului sunt …

Eu m-am trezit in astfel de analize. Am ca gasit ca nu au nici o utilitate. Adica daca ajung sa fac asa ceva probabil nu o sa iasa nimic intre mine si ea. Asta pentru ca nu asa stau lucrurile.

Exemplu paralel sa argumentez ultimul paragraf:
Luam o piatra pretioasa. Te uiti la ea … hmm ce dracului are de o fi valoroasa. Adica nici macar nu tine de foame. Mai util ar fi un mar si totusi o piatra pretioasa are o valoare cat zeci de mii de mere.
Ce se intampla aici?
Si totusi desi piatra ( ma refer fizic – cum arata ce contine ea ) … ei bine e piatra ce dracului sa zici de ea … adica nu ai putea sa zici nimic de ea …
Ei bine cand o arati la ceilalti … HOPA. Ce e cu reactiile astea?!
Adica piatra nu a facut nimic … nu s-a schimbat cu nimic … nu m-a impresionat cu mai mult decat la prima analiza ( e o piatra ) si totusi … asa dintr-o data parca am mai mult!

Ce vreau sa zic?
Nici femeia nu ar fi diferita. Adica fizic e fizic … iti place sau nu. Punct.
Mai multa analiza pe fizicul ei e doar sa impresionezi baietii ( unii si de 40 ani ) cu care vorbesti.
Pentru ca valoarea unei femei nu e in fizicul ei. Sigur o ajuta cateodata chiar foarte mult.
Dar atata timp cat fizic este in regula ( normala ) … cred ca ceea ce se urmareste la o femeie ( desi putin recunosc ) e exact ca la piatra pretioasa … ce poate sa faca.

Esti blocat in cum arata fizic o tipa? Vrei sa fi cu o tipa care arata bine fizic?
Probabil ca ai inteles total gresit despre ce este vorba intre un barbat si o femeie.
Nu zic ca nu o sa gasesti ce cauti … dar cu siguranta o sa ai niste probleme emotionale, puternic negative, la cel putin un moment dat ( pot sa fie mai multe ).

De la o tipa cu care am iesit. Dupa ce am avut o conversatie de 21 de minute la telefon ( dupa 2 zile de la intalnire ) … primesc de la ea un sms:
„m-am simtit deosebit in preajma ta .. la fiecare atingere, aparent fara intentie … pe genunchi, pe obraz, par … am simtit o emotie atat de placuta … da poti sa razi … apreciez maruntisuri din astea”
Micile mele rautati:
In primul rand am ras. Doar asta m-a rugat in sms. Acum daca nu vroia sa rad … o formulare putea sa fie: sa fi serios in legatura cu lucrurile astea ca le apreciez!!!
Cuvantul aparent … este doar aparent.
Urmat de sms 2:
„nu aveam nevoie de o tigara in acel moment … ci doar de ceva care sa ma blocheze in acea senzatie provocata de respiratia ta, de buzele tale.”

Aaaa .. aaa … aaa … aaa … bine ca mi-a dat sms si nu mi-a zis asta fata’n’fata ca ma bloca.
Adica ce raspunzi la asa ceva?
Adica in afara de evidentul … nu ma culc cu tine … doar pentru ca imi faci complimente.
( apropo partea cu nu ma culc cu tine a pornit totul. Pur si simplu am aruncat treaba asta … si uite ce a iesit ).
Acum orientat business cum sunt raspunsul ar fi:
- Si eu m-am simtit bine … pentru ca daca nu ar fi fost cazul … ei bine nu ar fi fost cazul!
( e mai degraba orientat diplomatic … arta de a zice nimic si a comunica tot )

DAR … de ce scriu eu de treaba asta?
Dupa un asa sms primit … de fapt prima intrebare a fost … ce am facut?
Intrebare pusa ca sa ascunda de fapt: vreau sa stiu ce am facut ca sa mai fac asta.
Si prima data razi cand vezi asa ceva. E foarte important sa razi.
Nota: nu razi de sentimentele ei sau de faptul ca s-a deschis … ci asa te fac sa te simti sentimentele ei. Adica te fac sa razi. ( rasul este de bine!!! ). Totodata rasul arata deschidere!

Dar dupa asta o sa te intorci la intrebarea … ce am facut? ( pentru ca vrei sa mai faci asa ceva ).
Acum apare putin problema in relatia cu ea … si aici o dau multi in bara ( cum ar veni la a 2-a intalnire ). Pentru ca incearca sa recreeze cadrul asa cum era si sa faca la fel … ca sa obtina aceeasi senzatie in ea.
Idea ar fi buna … implementarea lasa de dorit.
Si lasa de dorit pentru ca nu se stie ce s-a intamplat acolo … totusi mai gasesti lucruri gen: am zis asta … am vazut ca a avut reactia respectiva ( reactie pozitiva ). Deci asta sa fac si la urmatoarea intalnire.
Si la urmatoarea intalnire forteaza lucrurile sa ajunga la obiectiv … cea ce nu mai e natural ca prima data ( cand faceai diverse lucruri la intamplare ) si tot ce faci e sa apari pe radarul ei: nu e de bine!
( adevarat ca de multe ori asta se intampla la prima intalnire cand – pe baza de logica – mi-a zis fata asta ca ia placut cand am facut … deci daca fac si cu tine … sa iti placa la fel … ca esti tot fata ).

Acum ce am facut eu de s-a ajuns aici?
Probabil cel mai important lucru e cum i-am zis si ei:
- Pai daca oricum nu ma culc cu tine … m-am eliberat de tensiunea asta!
Acum nu doar pentru ea ci si pentru tine: stiind ca nu trebuie sa faci lucruri ca sa o impresionezi sa se culce cu tine … ei bine faci lucruri ( adica incerci diverse treburi sa vezi ce si cum ). Practic te joci … si daca nu merge … treci mai departe … ca vorba aia ai stabilit ca nu te culci cu ea ( deci nu trebuie sa o impresionezi cu ceva … ca sa se culce cu tine ).

Si daca mai vrei ceva cu ea … ( sau cu oricare alta ) … cam asta e atitudinea indiferent de cuvinte.

Stiu ca in a 7-a … era da o sa ajung eu a 8-a … practic o sa fiu cel mai cool de pe aici.
Si mai tine mine ca era tare asa sa mergi pe la cei de a 8-a sa fii cu cei mari.
COOL frate ce sa mai

In clasa a 8-a …
Nu stiu parca dintr-o data a batut vantul. Adica da eram cel mai mare pe acolo … asa SI?
Nu mai era unde sa te duci … ca vorba aia nu mergeai la profesori in cancelarie!
In plus toti mucosii veneau la tine ca sa … cui ii pasa de ei.
Si sa nu zic ca din perspectiva invatatului pentru liceu si a meditatiilor … ei bine ce o fi fost asa cool in a 8-a.

Acum as putea zice ca intratul la liceu … schimbat de oameni, de mediu, de perspective … dar nu stiu cat de valabil era atunci din cauza ca perspectivele astea … la varsta aia nu prea cred sa fi fost analizele asa avansate.
Poate asta cu liceul sa fi fost asa de motivatie sa mai invat ceva.

Ce vreau sa zic in articol?
Am crezut ca mierea va curge in clasa a 8-a.
De unde … responsabilitatea a crescut … si beneficiile … acum ce sa faci cu o gramada de mucosi dupa tine? ( adica aia mai mici )
Considerand si munca ( invatatul pentru liceu ) … acest a fi COOL era mai costisitor decat parea inainte.
Ce mi-am imaginat in a 7-a si ce a fost in 8-a ( imaginatie vs realitate ) …

Pana la urma clasa a 8-a a cam fost ca a 7-a doar ca eram cel mai mare din scoala. Si pentru asta a trebuie sa invat mai mult ( din perspectiva admiterii la liceu ).

La un moment dat vorbeam de cineva care era level 142 si ma intrebam oare cum o fi acolo?
Ei bine sunt level 168 acum. Stii cum e viata? La fel. Singura diferenta ar fi ca sunt mai multe zerouri la coada. In rest fac actiunile la fel ca la inceput de joc.

Prin persistenta am reusit.
Pai mai am putin si il depasesc pe cel care era 142 atunci. E undeva pe la 175 el. Am impresia ca nu prea a mai jucat. Oricum nu conteaza in vreo 2 saptamani il depasesc.

Ma uit la altii:
Datorita unei strategii bune si a faptul ca sunt in joc ei bine am depasit pe majoritatea cu 300 km la h ( ei mergand cu 60 – 80 la ora ).
Doar ca foarte interesant la un moment dat am observat un grup de 3 oameni. I-am depasit … dupa care m-au facut in sange. Eu nu am redus motoarele de loc. Singura explicatie e ca au adus bani ( reali ) si au investit in joc.
Tinand cont ca eu nu o am planuri de asa ceva … nu prea am ce sa le fac ( cum sa ii depasesc ).
Totusi lupta asta … ei bine m-a obosit si in general fara sa imi dau seama ( asta e interesant de citit ).
Pana la ei … eram eu cu mine si cu strategia mea. A mers si sunt multumit de ea. Evolutia e clara.
Ei bine cand am vazut ca nu ii mai pot ajunge din urma … da ce fac ei? … cum fac ei?
Am verificat 1, 2 … chiar de mai multe ori ce faceam eu. Era totul bine ( adica faceam lucrurile la maxim posibil in conditiile date ).
Mai mult am gasit o solutie sa lipesc 2 procese dintr-o data ( cu succes )
… dar tot nu i-am prins.
Mai pe scurt: desi tot ce faceam era ca inainte, ba chiar cu unele imbunatatiri vizibile … m-am intristat ca nu ii prind.
Cum te intristezi cand totul merge la fel de bine ba chiar cu imbunatatiri?!
Din cauza de comparatie. Dar nu procesul comparatiei este gresit ci factorii implicati.
Daca pana la ei … ma comparam eu cu mine dintr-o data m-am comparat cu altii.
De unde sa stii cum fac altii si ce fac altii? Nu prea ai de unde. Si cu siguranta daca nu ii intrebi direct … ai doar presupuneri.
Aceste presupuneri … uite ce au adus in starea mea.
Mergand mai departe … nu doar ca nu m-am mai simtit bine … dar a aparut si disperarea.
Stiam ca merg cam la maxim cu jocul. Dar faceam verificari dese poate iese mai bine. Doar munca fara rost! Asteptam cu sufletul la gura sa fac o realizare ( agitatie ). Ma uitam in viitor si planificam ( nu mai traiam prezentul ). Orice greseala ( am facut vreo 2 lucruri de 2 ori ) … OOOO ce greseala!

Concluzia: e de rau!
Spre ce iti indrepti atentia dupa o astfel de situatie?
Te compari cu altii ca sa faci progres. Ce au facut ei sa faci si tu. Dar daca esti pe intuitie ( informatia e vaga sau de loc ) te intorci la cel mai important lucru:
Comparatia se face intotdeauna cu tine. Important e ca la intervale de timp sa fii mai bine … sau cel putin cum ai ramas.
Restul … daca se poate sa furi meserie … bine pentru tine. Daca nu … e greseala ta sa consideri ca cea ce faci tu nu e bine ( si drept urmare sa te simti prost ).

Update:
Pana la urma m-am prins ca cei 3 care ma depasisera. Nu au adus bani de acasa. Doar au jucat. Cand m-am prins ce au facut ei bine … si eu la fel si … si i-am facut in sange.
Acum chiar ma joc … pentru ca as putea sa ma distantez de ei … da stau asa la diferente mici de ei doar cat sa ii provoc ( ca soarecele si pisica ). Si daca trec ei in fata … mai fac ceva si iar sunt primul.
E fun acum … si concluziile de mai sus raman tot in picioare.

E luat dintr-un serial:
Problema lui a aparut in momentul in care se intalneste cu fosta logdnica. El acum planifica nunta … cu alta.
Ei bine desi el zice ca nu mai sunt sentimente … e evident ca mai sunt sentimente acolo.
Problema apare in momentul in care trebuie sa o si ajute pe fosta logodnica ( sa petreaca timp cu ea ). Pe de o parte nu te logodesti cu oricine … pe de alta parte foarte hotarat sa duca la capat actuala logodna.
Tot acest conflict duce intr-o constipare acuta.
Psihologul lui ii spune ca pana in momentul in care nu va alege intre cele 2 … va ramane blocat.

Pe mine m-a surprins ca in momente in care nu ma pot exprima … ei bine cam asa se manifesta blocajele ( nu neaparat in constipare ).
Adica in momentul in care nu iei o decizie pentru ca:
1. Acum pot sa nu zic … ca eu am adapost si stau bine
2. Cum naibii sa nu ii zic dupa ce … ( poate sa fie de rau sau de bine acest „dupa ce” )
Mai mult asa ajungi sa despici firul in 7, sa pierzi timp … sa te pierzi detalii … sa nu mai ai chef de altele.

Punctul de vedere al articolului:
Asta e un moment in care treci la actiuni … altfel ajungi la: cum o problema psihica afecteaza fizicul!

Una din prietenele mele era in oras. Planul era sa ma intalnesc cu ea sambata seara.
Acum ( asta si pentru ca cu o duminica inainte ma cam simtisem singur ) ma gandeam sa ma vad cu ea si duminica. Mai ales ca duminca pleca din oras.
Asta era planul. Doar ca nu a iesit asa cum am vrut.
Dupa ce a venit sambata seara pe la mine … si chiar ea mi-a propus sa ne vedem a 2-a zi … ei bine ceva din vizita ei m-a facut sa fiu atat de multumit incat sa nu mai simt nevoia sa ma vad cu ea!

De ce scriu de evenimentul asta?
Pai uite cum se schimba oamenii. Odata ce isi ating nevoile si obiectivele … te lasa … ( de izbeliste? )
Nu pot sa zic de izbeliste … ca e vorba despre mine. Dar uite si tu schimbare de plan cu 180 de grade … chiar inainte de a iesi ce trebuie.
Ce se poate face in situatii de genul asta?
Pai doar sa intrebi sa vezi ce si cum. Mai stii poate se razgandesc din nou si ajung la ce isi propusera prima data. In rest …
Nu pot sa zic ca aveam ceva cu ea doar ca dintr-o data am gasit altele mai bune de facut.
Si stiu ca si mie mi s-a facut asa ceva … si am luat-o destul de personal.
Totusi cand am facut eu ( desi retine ca eu nu o anuntasem ca vreau sa ma vad cu ea si dupa sa anulez ) … mmm … asta e viata.
Si mai retine ca nu era nimic personal cu ea … doar nu vroiam sa o vad a 2-a zi.

Scopul articolului?
Oamenii chiar se schimba si se sucesc. In cele mai multe cazuri anunta ca fac si dupa nu mai fac.
Ideea e ca nu prea ai ce sa le zici / faci. Doar te uiti daca iti place un eveniment ca asta ( adica daca il accepti sau nu ). Asta ca sa stii daca mai stai cu sau nu ( cu acea persoana ).
In rest nu e nimic personal.

Ma asez pe scaun in metrou si o vad. La prima vedere mi-a placut si undeva parca s-a uitat si ea interesata.
Mai stau eu, asa de o statie, si mai facem cam acelasi schimb de priviri.

Si care a fost dialogul intern
- Arata bine … NU cred … uite cum sta!
Si dintr-o data mi-am imaginat-o dezbracata … acolo direct in metrou … cum statea:
- Mda o pizda si cam atat.

Este exact cum citesti:
Ea mi-a zambit … si uite ce am vazut eu.
Adica atat de tare m-a deranjat ca intr-un fel ( nici eu nu stiu care ) a parut interesata de mine incat m-am speriat si a trebuit sa ma acopar cu agresivitate:
- Ba nu ma faci tu pe mine ca amandoi stim care e realitatea.

Lasand la o parte agresivitatea baiatului din mine si exemplul …
Tu ai citit ce e scris aici? Realitate vs interpretare = alb si negru.

M-am speriat putin de mine. Ciudat … si nici eu nu as zice despre mine ca fac asa ceva.
Dar realitatea este ca fac asa ceva.

Ce mi-a ramas in cap?
Undeva voit si pentru nici un motiv stric imaginile din mediu inconjurator.
Problema: asa ceva lasat necorectat … in momente de informatie multa si luat decizii rapide … daca in situatii de genul asta ( care sunt cele mai multe ) iti intra fara sa sesizezi o astfel de idee … doar vezi ca nu a iesit!
Atat! Nu a iesit.
Numesti evenimentul: ca nu stii ce s-a intamplat, ai avut un scurt circuit … orice … doar ca nu ti-a iesit.
Si cand „nu iese” este un mod frecvent de viata … atunci situatia este neplacuta total pentru tine.

Acum in exemplul de mai sus: nu ma interesa mai mult de la ea, nu eram pregatit sa vorbesc cu cineva pana la intalnirea de peste 10 minute ( pe care intr-un fel ma si concentram ) si ea mai si vorbea cu cineva.

- E draguta.
Adica am acceptat asta ( situatia cum e perceputa la nivel general ) si am inchis subiectul.

Aspect interesant legat de oameni:
Majoritatea nu ar da un cent mai mult decat face si daca se poate nu ar da nimic ca sa aiba produsul. Matematica si logica este ceva acerb si standard la multi.
Totusi cand vine vorba de energie … risipa este in valuri … aceeasi majoritate consuma si ce nu au in certuri imaginare si teorii absurde.

Cum interpretezi asa ceva?
Pai in primul rand … simpla constietizare iti aduce un plus.
Acum pentru aceeasi majoritate Dumnezeu sau intelegerea emotiilor pica cam in aceeasi categorie. Pare ca nu se poate face nimic in aceasta directie pentru ca „asa sunt eu”.

Si de ce chitrosenia asta in cu banii?
Dupa ce consumi toata energia ca sa faci 2 bani … nu prea mai ai chef sa ii arunci aiurea.
Si mai e aspectul ca de bani tot inveti si te lovesti in cifre si in matematica nu in lucruri generale ( cum sunt emotiile ). Vreau sa zic ca de bani auzi mai mult in exemple ( in lucruri practice ) pe care poti sa le reproduci ( la fel ) decat este cazul in emotii/energii.

Totusi ce rateaza majoritatea?
Sistemul e putin invers: intai faci consumul de energie si dupa ajungi la bani.
Argumentez cu: cand te angajezi intai lucrezi prima luna si dupa primesti banii.

„Daca singura unealta pe care o ai este un ciocan tinzi sa vezi fiecare lucru ca un cui.”

Ce am descoperit eu de la citatul de mai sus este: ca daca inlocuiesti cuvantul unealta cu credinta rezultatul este acelasi.
Doar ca daca primul citat este soft si putin general al 2-lea folosit cum trebuie incepe sa spuna cate ceva mai multe despre tine.
Intradevar mai trebuie sa inlocuiesti credinta cu … exact credinta la care vrei sa te referi – ca sa spuna despre tine.

Daca singurul lucru care il crezi despre oameni e ca sunt prosti … o sa faci tot posibilul sa ii vezi cat mai aproape de ceea ce crezi ( adica de prostie ).
( partea negativa – nu cred ca o sa te inconjori numai de oameni inteligenti … pentru ca ti-ar face munca inutila si drept urmare credinta ar disparea din tine )

Si tot asa.
E puternic citatul!

… Care este considerat cel mai mare hipno terapeut de pana acum.
“Pacientii vin la tine in birou si incearca sa spuna care este problema lor. Dar pentru ca nu stiu exact ce au, nu stiu sa iti spuna. Incerci sa verifici cu experienta ta ce ar putea sa aiba dar in cele mai multe cazuri nici asta nu te ajuta.
Si atunci mai exista o singura solutie: sa ai incredere in inconstientul tau.”

Mai clar:
Cel mai bun spune ca in cele mai multe situatii habar nu are ce sa faca. Si cu toate astea rezolva mai multe decat cei care stiu!
Asta pentru ca este atent la ce reactioneaza inconstientul sau ( pe baza a ce spun pacientii ) si are incredere in acesti stimuli mergand pe ei.
Totul petrecandu-se in conditiile in care nimeni ( nici pacient, nici terapeut ) nu stie despre ce vorba in problema.

Ai incredere in inconstientul tau si reactiile pe care le ai pentru ca asa face si cel mai bun.

„Mai mult m-am si ferit ( asta si din asemanarile cu fosta prietena ) sa vorbesc cu ea. Pentru ca presupuneam cam ce e pe langa dans ( si ce era … trebuia refacut, deci munca mult, foarte multa, deci mai bine sa evitam cu totul! )”
Unde important este ( si ce era … trebuia refacut, deci munca mult, foarte multa, deci mai bine sa evitam cu totul! )
… din articolul „delir inainte de intalnire”

Asta e o credinta inradacinat de mult timp.
Eu sunt trainer … deci e meseria mea sa stiu anumite ( chiar multe ) lucruri.
Jocul la lotul si ghicitul in pietre si balti nu ar trebui sa fie printre ele!

Eu cand am citit lucrul asta m-am intrebat … da de unde stiu asta?
Si mi-am adus aminte de anumite dezamagiri cand pe baza unor previzionari similare … ei bine la fata locului am dat peste oameni. Oamenii au nevoie de multe dar in general daca sunt inca in viata se descurca ei cumva.
Vreau sa zic ca intotdeauna poate sa fie mult de munca daca vrei ( si dupa cum vezi eu am programat-o singur! ).
Si, la fel de adevarat, chiar daca e de lucru … nu trebuie sa o faci tu!

De ce ma tine o astfel de credinta in spate?
Pai daca eu am zis ca e mult de munca si daca ajung la fata locului si nu e … ?!
Iti dai seama ca o sa vreau sa demonstrez ca este! Ceea ce probabil o sa incurce pe celalalt … ceea ce o sa ma incurce pe mine ( ca s-a incurcat celalalt ).
Totul cu o munca enorma din partea mea ( nu e usor sa demonstrezi ca e de munca cand nu e! )

Cum se simte asta in relatia dintre cele 2 persoane.
Cum ar zice femeile:
- N-a fost sa fie!

Problema ta apare in momentul in care la urmatoarea situatie … va fi la fel ( pentru ca aplici ce e mai sus ).
Si in general aplici ce stii si ce crezi ( adica ce e mai sus ).

Pe undeva se simte munca sustinuta de schimbare a interpretarilor ( multi pot sa vada asta si ca schimbare de caracter – deci maturizare ).

Legat de imagini gresite a mai fost o conlcuzie: dupa ce m-am oprit ( din a imi face rau ) am vazut ca era o tipa cu care nu ma mai intalnisem de 5 luni.
Si mi-am adus aminte ca la un moment dat cand am intrat s-a uitat cineva insistent la mine ( adica ea ) dar nu am recunoscut-o. Chiar mi-a placut tipa pe vremuri si fizic arata cam la fel.
M-am dus la ea:
- Am crezut ca te-ai suparat pe mine. Ca eu te-am mai vazut
- Eu nu! ( eu )
- … ca ultima data am vorbit in contradictoriu si de atunci …
Nu prea am stat mult cu ea … doar sa ii zic ca nu am nimic cu ea.

Am iesit si am vrut sa analizez cele de 2 evenimente. Trebuia sa simt drama lor.
Acum e adevarat ca am iesit si m-am oprit asupra lor SI ceva … nu merita
- Da dar …
- NU! Concluziile le-ai cam tras. Nu mai trebuie analizate si acum asta e … pana la urma ce s-a intampla ce nu se petrece la fiecare si o sa mai fie pe planeta asta mult timp de acum incolo?

M-am trezit din penibilul de a sta in public analizand asa ceva si am plecat.
Pur si simplu nu mi s-a mai parut amuzant sa analizez analiza rezultatelor analizate!

Practic ce am facut, ca si concluzie la acest articol si la imagini gresite:
Am decis sa ma simt bine in continuare si sa trec pe lista ce am eu de facut in cele 2 directii.
Si sunt tare mandru si multumit ca am avut curaj sa iau aceasta decizie.

Creierul are tendinta sa umple spatiile pe care nu le stie.

Am dansat cu ea … dar asta se intampla cu multe. Daca nu am ras … ras sanatos nu zambit. Chiar i-am facut si o propunere sa ne intalnim inainte de iesit, sa radem, si dupa cand dansam … sa dansam … si a zis ca i-ar placea.
Ce am inteles eu din asta la concluzii:
Pai mai era un tip pe acolo care ii dadea tarcoale. Si in mijlocul a ceea ce e mai sus ( deci ca ma simteam bine ):
- O sa se combine cu ala.
- E clar ca lui ii place de ea … uite ce face.
- Uite si pe el l-a luat in brate cum m-a luat pe mine.
- S-a dus sa vrobeasca la telefon … e clar trebuie sa fie un tip. Probabil fostul prieten vor sa se recombine.
…
Poate nu se pricepe ce este aici si vin cu un exemplu:
In timp ce esti in masina visurilor tare, o turezi la maxim si te simti exact cum ai visat ca va fi … din parte opusa vine una la fel si drept urmare:
- Nu e buna de nimic masina asta. Toata lumea are la fel. Am facut o greseala.

Schimbare la cazuri de genul asta e tare brusca. Si ma uit de ceva vreme la evenimente de genul asta ( situatii diferite – aceleasi concluzii: sarire brusca dintr-o stare placuta in una total opusa ) … si singura intrebare e:
- Te-ai plictisit cu binele si pentru ca nu mai e nimic de facut ( cand te simti bine … te simti bine ) te gandesti cum ai ajunge la aceeasi stare daca ar fi rau?!

Dupa cum spuneam nu e prima data cand se intampla asa ceva. Deci antidotul il stiu. Oricum trecerea a fost atat de brusca incat am sesizat-o imediat si nu am lasat-o sa se dezvolte.
Tot timpul cat au venit imaginele aiurea de lovire a increderii m-am oprit in:
- Ai incredere in inconstientul tau. Ce ai facut tu e foarte bine.
Si aici s-au cam oprit toate gandurile negative.
Acum realitati:
Astfel de ganduri nu se creaza din neant ( exista si o baza reala ). Se pare ca:
- A vorbit la telefon cu ceva coleg care venea sa o duca acasa ( asta mi-a zis ea )
- Tipul care s-a dat la ea … si daca nu era el poate era altul! Vreau sa zic ca niciodata nu o sa poti sa opresti pe altii sa vorbesca cu ea. Dar cu siguranta tu poti sa faci ce trebuie cand vorbesti cu ea!
Spunand astea … parca am exagerat putin cu imaginele de mai sus. ( bazat cam ce am fost – cam ce am crezut ).

Acum de ce e cam greu sa accepti situatii de genul asta ( ca sursa de vinovatie esti tu ):
Cand esti cinsitit cu tine si zici:
- Da din cand in cand imi vine dintr-o data sa imi fac rau …
… poate asta ar fi simplu dar idata cu acceptarea asta mai implica:
- Si de cele mai multe ori cand fac asta doar imi pierd timpul si energia in crearea raului … pentru ca realitatea … chiar daca e rea nu e nici macar 1% din ce mi-am imaginat.
- Si daca nu as face asta … ce scuza as avea sa nu trec mai departe?
! Si cel mai important !
Acum daca nu as mai face asta ( crearea de rau ) … practic as avea timp si energie … care ar trebuie canalizate sa fac ce trebuie!

Acum lumea zice ca vrea sa aiba si uite in practica cum se evita rezultatele dorite.
Intentiile sunt bune si chiar si directia pana la un moment dat. Dupa apar programe ( pe care probabil le cari de ani cu tine ) de sabotare.
Si acceptarea unei astfel de situatie, ca fiind greseala ta, implica de fapt schimbarea caracterului.

Am vazut asta la o fost prietena:
A avut orgasm … si intradevar era si obosita … dar dupa … GATA, s-a oprit jucaria. Aproape ca adormise ( e posibil sa fi continuat si eu cu un masaj care sa duca la ).
Ai putea sa zici ca e normal pana aici: faci efort si dupa te odihnesti.

La mine in momentul respectiv ( si in altele relativ similare ) … nu prea a fost asa. Adica m-am oprit … si pentru ca nu aveam alta alternativa dar eu as fi continuat ( mai ales ca eu nu terminasem ).
Si imi aduc aminte ca ma uitam la ea … nu mai vroia. Adica masajul poate pentru asta era … ca sa continuam.
NU. Mecanismul s-a inchis si GATA.

Si eu ma intreb de ce scriu de asa ceva? Ar fi:
Sunt pur si simplu timpi pe care trebuie sa ii inveti si optiuni care merg intr-o directie. Mai pe scurt dupa efort vine relaxarea si pauza. Ai facut ceva pe care l-ai terminat … treci la altceva.
Poate sa para normala concluzia asta si totusi m-am surprins de multe ori ca vroiam mai mult in situatii in care lucrurile nu puteau sa mearga mai departe in momentul respectiv.
Atentia pe care o capeti din articol:
Toata treaba asta ( tu vrei mai mult si nu mai merge treaba ) poate duce la dezamagirea ta interna ( cand simti ca se poate mai mult si nu obtii esti dezamagit ) care in scurt timp apare si in relatie.
TOTUSI nu e vina celuilalt ci doar greseala ta ca nu stii cum functioneaza timpii / lucrurile.

Eram in club cu o tipa. Eram la a 2-a intalnire. Prima aproape iesise cu sarut … acum dupa ceva timp s-a trecut la actiune.
Ei bine dupa un alt timp ( vreo 2 ore ) deja ma uitam la alte tipe. Evident ca nu m-as fi dus la ele.
Totusi masuram din cap pana in picioare. Nu pregateam nici un text de abordare ci doar ma uitam la cum arata si body language.
Pana in momentul in care:
- Da tu esti cu prietena ( combinat e mai corect ) aici si acum! De ce te mai uiti la altele.
I-am zis unui prieten de treaba asta:
- Din instinct! ( a fost raspunsul lui ).
Si instinct are 2 directii:
1. Instinct cu care te nasti … ca barbat vrei femei;
2. Instinct pentru ca eu si asta fac cand ies in cluburi. Ma uit la lume/femei.

Sau cum poti sa fi sigur ca vei fi catalogat drept “ciudat” la intalnirea cu.
Despre ea:
Imi placea atitudinea ei pe care o avea in dans. Adica se vedea ca e in lumea ei si nu o interesa mai de nimic. Si totusi era atenta la ce ii transmitea partenerul ( se numeste abandon in dans ).
Imi si aducea aminte de o fost prietena care era la fel ( pe partea de dans ).
Mai mult eu nu prea am reusit sa vorbesc cu ea.
Deci practic vorbind, despre ea, stiam doar ca partea de dans era cu foarte bine. Atat.
Mai mult m-am si ferit ( asta si din asemanarile cu fosta prietena ) sa vorbesc cu ea. Pentru ca presupuneam cam ce e pe langa dans ( si ce era … trebuia refacut, deci munca mult, foarte multa, deci mai bine sa evitam cu totul! )

M-a prins intr-o seara in care iesisem mai mult ca sa nu stau acasa.
M-a prins … este mult spus ca nu a facut nimic. M-a invitat ea la un dans … dar il avea de recuperat.
Cum eram linistit ( si nu prea aveam chef de dans/socializat ) m-am uitat destul de mult la ea.
Si ma uitam in comparatie cu fosta prietena.

Dupa ce am plecat mi-au trecut diverse idei prin cap:
- Sa ii fac complimente
- Sa ii zic ca am ceva de invatat de la ea … dar ca nu stiu ce.
- Ca sa imi povesteasca mai multe de ea.
Scenarii adica.
Si m-am surprins destul de repede cand le faceam cu intrebarea:
- Ce faci aici … si de ce?
- Pai incerc sa fac ce nu exista. Pentru ca ea nu prea coopereaza ( eu nu ma duc sa vorbesc cu ea – concluzie ea nu coopereaza! ) … deci am mai nimic despre ea … presupun si eu diverse posibilitati ca sa ajungem la un rezultat.
Doar ca totul era imaginatia mea. Pricepi de unde vine delirul din titlu?
Practic: incercam sa compensez pentru ce nu era acolo. Ma minteam pe mine in speranta ca pot sa schimb prezentul.
Totusi formula este alta: accepta lucrurile asa cum sunt si dupa incearca sa le schimbi!
Si prezentul zicea: imi place de o tipa cum danseaza dar mai bine nu ma bag.

Decat sa accept asa ceva mai bine un delir si o poveste care este total diferita!
Daca nu pricepi de ce ai face asa ceva … sa stii ca si la mine s-a rupt la fel firul SI asa am reusit sa ma opresc foarte repede din a continua. ( pentru ca era ilogic ce faceam )
Totusi mai bine te intrebi: tu de ce faci la fel?

De ce delir inainte de intalnire?
Cu delirul cred ca e bine stabilit.
Inainte de intalnire … ce am povestit ar fi venit dupa intalnire,nu? Totusi gandurile astea probabil s-ar fi activat la urmatoarea intalnire cu ea. Pentru ca eu asta am pregatit pentru intalnirea cu ea … un delir. La asta m-am gandit.
Poate ea nu si-ar fi dat seama si eu as fi corectat cat de cat absurditatea in timp real DAR ar fi iesit in cel mai bun caz … neutru.
Pentru ca ganduri de genul asta ( care duc cam delir ) sunt exact cele care te apasa in timpul intalnirii si te fac sa te exprimi …. ca in delir … pentru ca doar asta ai pregatit.
Exista si un vinovat: tu … pentru ca tu ai decis sa faci ( lasi ) povestea de delir!
Si totul probabil ca iese cu drama ( doar nu crezi ca din delir, asa dintr-o data, sari in orgasm continuu ) in general dupa o poveste ca asta … doar pentru ca in situatii similare nu se accepta ca nu exista nimic.

Pentru mine dupa cum suna: NU merita povestea asta cu delirul inainte de intalnire.
Chiar mai bine sa gandeasca ca sunt prost, nepregatit, indiferent (pentru intalnire ) … decat sa fac eu, din propria initiativa si neintrebat de nimeni, o demonstratie ca cea de mai sus!

Cred ca mai dansasem vreo 2 dansuri. Mi-a placut de ea pentru partea dornica sa invete. Si prietenul ei … asta era protectia mea ca sa fiu deschis.
Cu o saptamana in urma doar o vad dintr-o data se uita la mine … dansezi. La urmatorul, care implica mai mult “close position”, deja am vazut o anumita agresivitate ( trebuie sa iasa ) in invitatia ei.
Mi-am dat seama ca ii place de mine mai mult decat s-a exprimat intre noi.
Si ajungem la seara cu pricina unde totul a fost bine pana in momentul in care:
- Pai invit-o sa vezi daca o duci acasa?
Pentru un anumit motiv ( motivul este: pe baza a ceea ce am vazut, ceva mi-a spus ca nu sunt sanse de asa ceva. Acum da puteam sa fac invitatia … dar de ce sa primesc un refuz … doar de dragul sa am experienta de a o invita? NU! ) … dupa cum ai citit: nu am zis.
In general seara a fost buna pana in momentul de mai sus, cand m-am si cotit sa ii zic ca plec. Asta mi-a zis ca e putin stres in zona si ca drept urmare:
Aplez la programe din trecut care nu au mers nici atunci si putin probabil sa se schimbe ceva acum!
Mai clar apelam la trecut in loc sa traiesc prezentul! ( asta un alt motiv pentru care am sarit peste inviatie )

Per ansamblu am zis ca mai bine nu o intreb nimic si doar ii zic ca plec.
Si cand am plecat … cat pe ci sa apara cearta ( eu cu mine ):
- Da de ce nu acum? Da cand … aveai text … o gramada de ganduri care sa darame increderea.
Si totusi … ( era ziua mea in acel moment ) …
Ceva mi-a zis ca nu are rost sa stric starea de bine pe care o aveam.
Am inchis rapid zicandu-mi ca decizia ( de a nu o intreba daca sa o duc acasa ) a fost una buna … si m-am intors la lucrurile pozitive petrecute intre mine si ea.

Realitatea din spatele articolului.
Decizia mea de a sta ferm cu deciziile luate de mine.
Acum cui crezi ca ii pare mai rau:
- Mie ca nu am intrebat-o si ca asa am ratat o partida de sex fulminanta chiar in prima intersectie?
- Sau tie ( ca cititor ) cand ai putea sa imi spui: ca vai ce ai ratat?

Adica indiferent ce ai zicea ca se putea intampla ( tu ca persoana externa ) nu vei vedea posibila pierdere cum am simtit-o eu.
Eu stau in fata gurii lumii care sa imi zica cat de incompetent sunt.
Si de ce mi-as asuma responsabilitatea pentru un esec ca asta?
Pentru ca eu am ritmul meu de … daca il respect lucrurile ies.
Acum sa il fortez si sa il accelerez doar pentru ca cineva ar putea zice ca puteam mai bine?!
… Prefer ca prin actiunile si deciziile luate sa ma satisfac pe mine si abia dupa pe cat mai multi.
Pentru asta sunt multumit cu ce am facut si atent la ce mai am de facut.

( cineva – este cheia intregului articol. Pe langa faptul ca nu e determinat ca perosana … cineva ar putea sa zica sau nu … nu se stie.
Acest cineva strica lucrurile interne si agita. Satisfacera unei astfel de cerinte ( care e total nedeterminata: cum ar putea sa imi zica cineva ca puteam mai bine? ) duce la pierderea realitatii din vedere – care in general e buna – si concentrarea pe ceva impalbabil.
Cineva e cheia articolului pentru ca el nu exista si totusi pare atat de real cand te bati cu tine ca sa ii satisfaci pe toti cu un eveniment care deja e incheiat.
Si asta e defect al mintii … pentru ca in cele mai multe cazuri cineva nu exista … si chiar daca apare discutia cu el e mult mai lejera de cat ti-ai imaginat-o.
Cineva merita ceva de la tine atata timp cat e de acord ca totusi ai facut ceva.
In rest cand apare prin gandurile tale taie-l! )